optziuni
  • info

18 definitzii pentru zabet

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ZABÉT s. m. (Inv.) Guvernator; p. ext. autoritate stapanire. Din tc. zabit.

zabét1 av [At: DLR / E: nct] (Reg) Inadins.

zabét2 sm vz zabit

zabet s.m. v. zabit.

ZABÉT s. m. (Turcism inv.) Guvernator; p. ext. autoritate stapanire. Din tc. zabit.

ZABÉT s. m. (Turcism invechit) Guvernator administrator; p. ext. autoritate stapinire. Trecu pre dinaintea cortului unde era autoritatea (zabetul). I. IONESCU M. 248. Au alergat acasa la tatasau sa vie sai agiute a duci negutzitorii la zabet k sa sa giudici cu dinshii. SHEZ. II 118. Varianta: zabít s. m.

ZABÉT s. m. (Turcism inv.) Guvernator; p. ext. autoritate stapanire. Tc. zabit.

zabet m. od. guvernator: o sa te dau pe mana zabetului FIL. [Turc. ZABIT administrator guvernator].

zabét shi (maĭ vechĭ) ít m. (turc. ar. zabit shef d. zabt stapinire; ngr. zabitis sirb. zabit. V. zapciŭ zapsesc). Vechĭ. Guvernator shef. Suprefect pretor.

zabít sm [At: (a. 1790) IORGA S. D. II 239 / V: ~bét2 zavítz / Pl: ~itzi / E: tc zabit] (Tci) 12 Guvernator (12). 34 (Pex) Autoritate (45). 5 (Reg) Comandant militar Si: (ivr) zabitan (ivr) zabitash. 6 (Reg) SHef al Politziei. 7 (Reg; if zavitz) SHef al unei lucrari de exploatare forestiera.

zabit s.m. (turc. inv.) Guvernator; ext. autoritate stapinire. Mine o sa te dau pe mina zabetului (FIL.). ♦ Comandant militar; sheful politziei. Sa li se dea brutarilor tot ajutorul de catre zabitzii politziei (DOC.). • pl. tzi. shi zabet s.m. /<tc. zabit.

ZABÍT s. m. v. zabet.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

zabét (inv.) s. m.

zabét s. m.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ZABÉT s. v. carmuitor conducator guvernator.

zabet s. v. CIRMUITOR. CONDUCATOR. GUVERNATOR.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZABÍT s. m. (Var.) Zabet.

zabít s. m. Guvernator militar comandant. Var. zabet. Tc. zabit (Tiktin). Sec. XVIII inv. Der. zabitlic s. n. (autoritate putere); din tc. zabitnik inv.

Intrare: zabet
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabet
  • zabetul
  • zabetu‑
plural
  • zabetzi
  • zabetzii
genitiv-dativ singular
  • zabet
  • zabetului
plural
  • zabetzi
  • zabetzilor
vocativ singular
  • zabetule
  • zabete
plural
  • zabetzilor
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabit
  • zabitul
  • zabitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • zabit
  • zabitului
plural — —
vocativ singular
  • zabitule
  • zabite
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

zabet, zabetzisubstantiv masculin

  • 1. invechit Administrator, carmuitor, guvernator. DEX '09 DLRLC
    sinonime: administrator carmuitor guvernator
    • format_quote Trecu pre dinaintea cortului unde era autoritatea (zabetul). I. IONESCU M. 248. DLRLC
    • format_quote Au alergat acasa la tatasau sa vie sai agiute a duci negutzitorii la zabet k sa sa giudici cu dinshii. SHEZ. II 118. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.