ZABÉT s. m. (Turcism invechit) Guvernator administrator; p. ext. autoritate stapinire. Trecu pre dinaintea cortului unde era autoritatea (zabetul). I. IONESCU M. 248. Au alergat acasa la tatasau sa vie sai agiute a duci negutzitorii la zabet k sa sa giudici cu dinshii. SHEZ. II 118. Varianta: zabít s. m.