guvernator sm [At: CANTEMIR HR. 487 / V: (inv) gube~ gubernatur^[1] / Pl: ~i / E: guverna + tor cf rs губернатор] 1 (In unele state) Persoana care conduce in numele shefului statului o unitate administrativteritoriala mai mare sau teritoriul dependent o colonie. 2 Persoana care conduce o institutzie de credit depinzand de o autoritate centrala. corectata