VOIEVÓD voievozi s. m. 1. Titulatura a domnilor Moldovei shi Munteniei; domn p. ext. principe voda. Mirceavoievod. SHtefanvoievod. ▭ Privirile tinarului voievod se inflacarara. SADOVEANU O. VII 157. Parea un tinar voievod Cu par de aur moale. EMINESCU O. I 170. 2. (Invechit shi arhaizant) Comandant de oaste de unitate militara; capitan. Cine mergen fruntea oastei? voievodul Buzdugan. EFTIMIU I. 53. ♦ (In credintza ortodoxa creshtina) Capetenie a cetelor de ingeri. Sfintzii voievozi Mihail shi Gavril. 3. Mai marele unei cetatzi al unui tzinut; guvernator (recrutat de obicei dintre boieri); p. ext. boier de rang mare. O boieri cu noi deun singe Voievozilor paminteni! Voi ridetzi shi tzara plinge. BOLLIAC O. 207. 4. Capetenia unui trib a unei cete sau a unui salash de tzigani. (Atestat in forma voivod) Corcodel voivodul era la frunte Vrind a sa noduroasa maciuca De corn cu singe shi el so crunte. BUDAIDELEANU TZ. 411. Voievodul tziganilor (titlul unei operete). Varianta: voivód (VLAHUTZA O. A. II 140) s. m.