domn (dómni) s. m. 1. Titlu oficial al domnitorilor TZarii Romaneshti shi Moldovei. 2. Nume dat lui Dumnezeu. 3. Termen de politetze pentru un barbat in general. Mr. istr. domnu megl. dom(n). Lat. dǒm(ĭ)nus (Diez I 157; Cihac I 80; Pushcariu 541; CandreaDens. 565; REW 2741) cf. it. donno prov. dom v. fr. dam(p) sp. don dueño port. dom. Cu sensurile 1 shi 2 are vocativul Doamne (< lat. Dǒmĭne); pentru sensul 3 se foloseshte vocativul domnule. Domnii sau domnitorii se bucurau de prerogativele suveranilor; prin urmare se cuvine sa traducem cuvintele derivate prin termeni care in mod firesc se aplica ideii de regalitate (domnie „demnitate de Domn” etc.). Der. doamna s. f. (titlu dat sotziei domnitorului; termen de politetze in general pentru o femeie) care reprezinta fara indoiala lat. dǒm(ĭ)na (Diez I 157; Pushcariu 537; REW 2733); domnesc adj. (care apartzine domnului); domni vb. (a conduce o tzara un principat k domn; a stapini; a se adresa cu titlul de Domn); domnie s. f. (demnitate de Domn; timpul cit se afla un Domn la conducerea tzarii; regiune stapinita de un Domn; Curte; termen de politetze cu formele reduse dumneata < domniata dumnealui domneavoastra dumnealor); domnishoara s. f. (termen de politetze pentru o fata); domnishor s. m. (fiu de domnitor; printz tinar; fiu al stapinului); domnitza s. f. (fiica de domnitor; printzesa tinara); domnitor s. m. (domnitor). Cf. domina duminica.