DOMN domni s. m. 1. Termen de politetze pentru un barbat. ♦ (Fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care insotzeshte de obicei o fraza exclamativa interogativa etc. ♦ Sotz. ♦ (Pop.) Orashean. 2. Persoana care are autoritatea posibilitatea de a face ceva; stapan. 3. Titlu purtat de suveranii TZarii Romaneshti shi ai Moldovei; voievod domnitor; persoana care purta acest titlu. 4. Dumnezeu; Isus Cristos. ◊ Expr. A da (sau a lasa pe cineva) in plata (sau mila) domnului = a lasa (pe cineva) in pace a(l) lasa sa faca ce vrea; a ignora. ♦ (La voc.) Exclamatzie invocatzie impersonala exprimand mirare amaraciune surpriza. Doamne ce vorba tzia ieshit din gura! ◊ Expr. Vezi doamne = chipurile vorba vine. [Voc. (13) domnule dom’le (4) doamne; nom. voc. shi (1) domnu don’ dom’] Lat. dom(i)nus.