domn domni s.m. 1. Persoana cu autoritate. 2. Proprietar de pamant grof (D. Pop 1978). 3. „Cela ce e imbracat cu haine nemtzeshti (orasheneshti) cu exceptzia jidanilor” (TZiplea 1906). 4. „Cei mai mari domni sunt cei de la catane” (TZiplea 1906); „Prin domni tzaranul (maramureshean) intzelegea inainte de razboi (Primul Razboi Mondial) pe stapanii politici shi administrativi adica pe unguri” (Papahagi 1925: 87). 5. De rang inalt nobil; domnitor voievod. 6. „In limba veche domn inseamna gospodar sau tzaran liber dar shi stapan. Cu aceasta functzie el apare invocat shi in inceputul unor colinde: Cel domn bun sa veseleshte sau Scoalamite domnutz bun / SHi scoala shi slujnicele / Sa mature tat curtzile” (Biltziu Acta Musei 2004: 110). 7. Dumnezeu: „SHade Domnu Dumnezau / SHeden lance radzamat” (Papahagi 1925: 233). 8. Iisus Cristos: „SHo facut Domnu Hristos / Pa Adam foarte frumos” (Papahagi 1925: 232). ♦ (onom.) Domnitza Domnitza Domnutza nume de familie (33 de persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007). Lat. dom(i)nus pop. domnus „stapan” < lat. domus „casa” (Diez Cihac Pushcariu CDDE cf. DER; DEX MDA).