domn m. (lat. dóminus pop. domnus stapin d. domus casa; it. donno pv. don vfr. dam sp. dueño pg. dom. V. dom 1). 1) Stapin (Vechĭ). 2) Stapinu lumiĭ Dumnezeŭ (voc. Doamne lat. Dómine): Doamne ajuta! Doamne fereshte! Doamne ĭartama!. 3) Domnitor princicare domnea in TZara Romaneasca In Moldova (shi’n Ucraina): Prea Inaltzate Doamne (adresa catre domn) schimbarea domnilor bucuria nebunilor. 4) (voc domnule). Persoana distinsa boĭer nobil (nu om de rind): a venit un domn. 5) Titlu de respect dat de servitorĭ stapinuluĭ shi de eleviĭ shcoaleĭ primare Institutoruluĭ (in cea secundara shi’n universitate domnule profesor): tacere k vine domnu profesor (gen. a lu domnu). 6) Epitet de politetza adresata unuĭ superior saŭ uneĭ persoane respectabile: Domnule Ministru Domun Popescu. Fam. M’am ales c’un „Doamne ajuta!” am dat de o belea am patzito. Draga Doamne (exclamativ) oarecum k sa zic asha multzamind luĭ Dumnezeŭ (cp. cu fr. grace à Dieu Dieu merci): Acuma eshtĭ Draga Doamne baĭat mare! De ce nu te astimperĭ? Domnule (exclamativ k o interj.): ĭa’uzi Domnule ce comedie. V. doamna jupin rege imparat.