opțiuni
  • info

10 definiții pentru slujbaș

Explicative DEX

SLUJBÁȘ, -Ă, slujbași, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană angajată într-o slujbă (I 1). – Slujbă + suf. -aș.

SLUJBÁȘ, -Ă, slujbași, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană angajată într-o slujbă (I 1). – Slujbă + suf. -aș.

slujbaș, ~ă sm, (rar) sf [At: (sfârșitul sec. XVIII) LET. III, 198/13 / Pl: ~i, ~e / E: slujbă + -aș] 1 Persoană care deține o slujbă (1) Si: (pfm) lefegiu, simbriaș (1), (îrg) năiemnic, (înv) supus, (reg) lefar, lefaș, năimitor Vz angajat, năimit2, salariat. 2 (Asr; spc) Funcționar. 3 (Reg; pex) Argat (1).

SLUJBÁȘ, -Ă, slujbași, -e, s. m. și f. (Rar la feminin) Persoană angajată într-o slujbă (în special publică). V. funcționar. Slujbașul scria cu repeziciune ceva, se oprea din cînd în cînd, cetea, ștergea cu condeiul, iar scria și iar se oprea. SADOVEANU, O. VIII 42. Cu un gest imperios îndărătnicul și conservatorul slujbaș făcea oamenilor semn să intre în lan, așa cum apucase dumnealui din vremuri. ANGHEL, PR. 84. Într-o republică, poporul nu ascultă decît de slujbașii aleși de dînsul. BĂLCESCU, O. I 350.

SLUJBÁȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. rar Persoană angajată într-o funcție administrativă; funcționar. /slujbă + suf. ~aș

slujbaș m. funcționar.

slujbáș m.(d. slujbă cu suf. -aș, de unde vine și bg. službaš). Funcționar.

Ortografice DOOM

slujbáș s. m., pl. slujbáși

slujbáș s. m., pl. slujbáși

Relaționale

SLUJBÁȘ s. 1. angajat, salariat, (înv. și pop.) năimit, (pop. și fam.) simbriaș, (înv.) lefegiu, supus. (Era ~ al statului.) 2. funcționar, (ieșit din uz) amploiat, (înv.) mădular. (~ la o bancă.) 3. (la pl.) angajați (pl.), personal, salariați (pl.). (Au fost convocați toți ~ii instituției.)

SLUJBAȘ s. 1. angajat, salariat, (înv. și pop.) năimit, (pop. și fam.) simbriaș, (înv.) lefegiu, supus. (Era ~ al statului.) 2. funcționar, (ieșit din uz) amploiat, (înv.) mădular. (~ la o bancă.)

Intrare: slujbaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slujbaș
  • slujbașul
  • slujbașu‑
plural
  • slujbași
  • slujbașii
genitiv-dativ singular
  • slujbaș
  • slujbașului
plural
  • slujbași
  • slujbașilor
vocativ singular
  • slujbașule
  • slujbașe
plural
  • slujbașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

slujbaș, slujbașisubstantiv masculin
slujbașă, slujbașesubstantiv feminin

  • 1. rar feminin Persoană angajată într-o slujbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: funcționar
    • format_quote Slujbașul scria cu repeziciune ceva, se oprea din cînd în cînd, cetea, ștergea cu condeiul, iar scria și iar se oprea. SADOVEANU, O. VIII 42. DLRLC
    • format_quote Cu un gest imperios îndărătnicul și conservatorul slujbaș făcea oamenilor semn să intre în lan, așa cum apucase dumnealui din vremuri. ANGHEL, PR. 84. DLRLC
    • format_quote Într-o republică, poporul nu ascultă decît de slujbașii aleși de dînsul. BĂLCESCU, O. I 350. DLRLC
etimologie:
  • Slujbă + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.