descompunere sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: descompune] 1 Desfacere in partzile componente Si: descompus¹ (1). 2 (Fig) Destramare. 3 Alterare a unor materii corpuri organice Si: descompus¹ (3). 4 (Fig; d. oameni) Schimbare prin deformare a caracterului infatzisharii morale sau fizice Si: descompus¹ (4). 5 (Fig) Crispare a fetzei Si: descompus¹ (5). 6 Reactzie chimica in urma careia o substantza constituita din molecule cu structura mai complicata trece in mai multe substantze constituite din molecule cu structura mai simpla Si: descompus¹ (6).

DESCOMPÚNERE descompuneri s. f. Faptul de a (se) descompune. 1. Desfacere a unui obiect a unui corp etc. in elementele sale componente. Descompunerea apei in oxigen shi hidrogen. ◊ Descompunerea luminii = punerea in evidentza a razelor colorate din care este compusa lumina alba naturala. (Mat.) Descompunerea unui numar in factori primi = operatzie aritmetica pentru aflarea factorilor primi care compun acel numar. ♦ Fig. Dezmembrare destramare. Descompunerea imperiului sclavagist. ▭ [Imperiul turc shi cel austriac] sint doua imperii in descompunere. CAMIL PETRESCU B. 203. 2. Alterare putrezire dezagregare. Cadavrul a intrat in descompunere. 3. Fig. Deformare a caracterului a infatzisharii morale sau fizice a cuiva. Descompunere morala.

DESCOMPÚNERE s.f. Actziunea de a (se) descompune shi rezultatul ei; desfacere; stricare putrezire alterare. ♦ Reactzie chimica in urma careia o substantza cu o structura mai complicata trece in substantze cu molecule mai simple sau in elementele din care era compusa. [< descompune].

DESCOMPÚNERE s. f. 1. actziunea de a (se) descompune. 2. reactzie chimica in urma careia o substantza cu o structura mai complicata trece in substantze cu molecule mai simple sau in elementele din care era compusa. (< descompune)

DESCOMPÚNERE ~i f. 1) v. A DESCOMPUNE shi A SE DESCOMPUNE. 2) Reactzie chimica in procesul careia dintro substantza cu structura moleculara mai complexa se obtzin mai multe substantze avand structura moleculara mai simpla. /a (se) descompune

descompunere f. 1. actziunea de a descompune shi starea lucrului descompus; 2. fig. dezorganizare completa.

*descompunére f. Descompozitziune. SHi dis.

*descompún pús a púne v. tr. (d. compun dupa fr. décomposer). Separ desfac in elementele luĭ ceĭa ce era compus: a descompune apa. Corup stric alterez: caldura descompune carnea. SHi dis.

* discompún V. descompun.

descompúnere s. f. g.d. art. descompúnerii; pl. descompúneri

descompúnere s. f. g.d. art. descompúnerii; pl. descompúneri

DESCOMPÚNERE s. 1. desfacere despartzire divizare fractzionare impartzire scindare separare (rar) dezalcatuire. (~ in particule a unui corp dezintegrat.) 2. v. putrefactzie. 3. v. alterare. 4. v. rancezire.

DESCOMPÚNERE s. v. coruptzie decadentza decadere depravare desfranare desfrau destrabalare dezmatz dezmembrare imoralitate perditzie perversitate perversiune pervertire pierzanie pierzare stricaciune viciu.

DESCOMPUNERE s. 1. desfacere despartzire divizare fractzionare impartzire scindare separare (rar) dezalcatuire. (~ in particule a unui corp dezintegrat.) 2. putrefactzie putrezire (rar) putrefiere (inv.) putrejune putrezeala putreziciune. (~ unui cadavru.) 3. acrire alterare fermentare imputzire inacrire stricare. (~ mincarii.) 4. alterare rincezire stricare. (~ a unei materii grase.)

descompunere s. v. CORUPTZIE. DECADENTZA. DECADERE. DEPRAVARE. DESFRINARE. DESFRIU. DESTRABALARE. DEZMATZ. DEZMEMBRARE. IMORALITATE. PERDITZIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICACIUNE. VICIU.

Descompunere ≠ compunere

DESCOMPUNERE. Subst. Descompunere destramare dezmembrare dezarticulare dezarticulatzie; dezintegrare fisiune fisionare dezagregare dizolvare. Impartzire impartzeala divizare diviziune farimitzare. Divizibilitate. Desfacere desfacut despartzire demontare demontat. Electroliza; hidroliza. Analiza analizare; disecare disectzie. Distrugere sfarimare desfiintzare devastare mistuire mistuiala (rar). Stricare putrefactzie putrefiere (livr.) putrezire putregaire (rar) putrezeala rincezire rincezeala; alterare; ruginire; mucegaire mucezeala mucezire. Putregai putrejune (inv.); rugina ruginitura; cangrena. Cadavru lesh mortaciune hoit stirv putreziciune putrezime (rar) putrezitura (rar) putriditate (livr.). Alterabilitate. Adj. Descompus destramat dezarticulat dezintegrat dezagregat dizolvat. Impartzit desfacut despartzit farimitzat; distrus sfarimat desfiintzat. Stricat alterat putred putrid (livr.) putrezit putrescent (livr.) putregait (rar) putregaios (pop.); mucezit mucegait; ruginit; rinced rincezit. Alterabil putrescibil (livr.) putrefiabil (livr.). Fisionabil; divizibil; demontabil. Vb. A se descompune a se diviza a se divide a se destrama a se desface a se dezmembra a se dezarticula; a se dezintegra a se dezagrega a se dizolva. A se farimitza a se sfarima a se distruge a se mistui. A se strica a se altera a putrezi a mucegai a mucezi a putregai (rar) a rugini a se putrefia (livr.) a intra in putrefactzie a se cangrena. A descompune a destrama a dezorganiza; a dezmembra a dezarticula; a dezintegra a fisiona a dezagrega a dizolva. A impartzi a diviza a divide a imbucatzi a face bucatzi a farimitza. A desface a demonta. A distruge a nimici a sfarima a desfiintza a devasta a mistui. V. dezordine dispersare distrugere moarte separare.