DESCOMPÚNERE descompuneri s. f. Faptul de a (se) descompune. 1. Desfacere a unui obiect a unui corp etc. in elementele sale componente. Descompunerea apei in oxigen shi hidrogen. ◊ Descompunerea luminii = punerea in evidentza a razelor colorate din care este compusa lumina alba naturala. (Mat.) Descompunerea unui numar in factori primi = operatzie aritmetica pentru aflarea factorilor primi care compun acel numar. ♦ Fig. Dezmembrare destramare. Descompunerea imperiului sclavagist. ▭ [Imperiul turc shi cel austriac] sint doua imperii in descompunere. CAMIL PETRESCU B. 203. 2. Alterare putrezire dezagregare. Cadavrul a intrat in descompunere. 3. Fig. Deformare a caracterului a infatzisharii morale sau fizice a cuiva. Descompunere morala.