dezmembrare sf [At: GHICA C. E. II 486 / V: (inv) dem~ / S shi: desm~ / Pl: ~rari / E: dezmembra] 1 Desfiintzare a unitatzii coeziunii unor state popoare etc. prin scindare prin dispersare etc. Si: dezmembrat¹ (1). 2 Descompletare. 3 (Inv) Parte a unui intreg rezultata din dezmembrare Si: (inv) dezmadulare (1) dezmembrat¹ (3).

DEZMEMBRÁRE dezmembrari s. f. Faptul de a se dezmembra; descompunere desfiintzare. Aceasta solutziune... era un inceput de dezmembrare a imperiului otoman. GHICA S. 126.

DEZMEMBRÁRE s.f. Actziunea de a (se) dezmembra shi rezultatul ei; descompunere; faramitzare. [< dezmembra].

desmembrare f. actziunea de a desmembra shi rezultatul ei: diviziune separatziune.

dezmembráre s. f. g.d. art. dezmembrắrii; pl. dezmembrắri

dezmembráre s. f. g.d. art. dezmembrarii; pl. dezmembrari

DEZMEMBRÁRE s. (fig.) descompunere destramare. (~ unei familii.)

DEZMEMBRARE s. (fig.) descompunere destramare. (~ unei familii.)