6 definiții pentru fărâmițare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FĂRÂMIȚÁRE, fărâmițări, s. f. Acțiunea de a (se) fărâmița și rezultatul ei. – V. fărâmița.
FĂRÂMIȚÁRE, fărâmițări, s. f. Acțiunea de a (se) fărâmița și rezultatul ei. – V. fărâmița.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fărâmițare sf [At: LTR / V: ~răm~, ~rămițire / Pl: ~țări / E: fărâmița] 1 Transformare în fărâmițe. 2 (Agr; îs) Dispozitiv de ~ Dispozitiv pentru fărâmițarea (1) îngrășămintelor agricole aglomerate în lada mașinilor care le împrăștie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂRÎMIȚÁRE s. f. Acțiunea de a fărîmița.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fărâmițáre s. f., g.-d. art. fărâmițắrii; pl. fărâmițắri corectată
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fărâmițáre s. f., g.-d. art. fărâmițării; pl. fărâmițări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FĂRÂMIȚÁRE s. v. mărunțire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fărâmițare, fărâmițărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) fărâmița și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mărunțire
etimologie:
- fărâmița DEX '98 DEX '09