COMPÚNERE compuneri s. f. 1. Actziunea de a (se) compune shi rezultatul ei; alcatuire imbinare. 2. (Concr.) Bucata literara sau muzicala; compozitzie. 3. (Concr.) Lucrare shcolara pe o tema data; compozitzie (5). 4. (Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte avand drept rezultat un cuvant nou. V. compune.

COMPÚNERE compuneri s. f. 1. Actziunea de a (se) compune shi rezultatul ei; alcatuire imbinare. 2. (Concr.) Bucata literara sau muzicala; compozitzie. 3. (Concr.) Lucrare shcolara asupra unei teme. 4. (Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte avand drept rezultat un cuvant nou. V. compune.

COMPÚNERE compuneri s. f. Actziunea de a compune shi rezultatul ei. 1. Alcatuire imbinare combinare. 2. (Concretizat) Bucata literara sau muzicala; compozitzie. Mi sa prilejit a face... citeva cintari fabule shi alte marunte compuneri. NEGRUZZI S. II 169. 3. Lucrare shcolara asupra unei teme (date sau alese). Compunere libera.

COMPÚNERE s.f. 1. Actziunea de a compune shi rezultatul ei; alcatuire. 2. (Concr.) Bucata literara sau muzicala; compozitzie. 3. (Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea a doua cuvinte care formeaza un cuvant nou. 4. Lucrare shcolara asupra unei teme. [< compune].

COMPÚNERE s. f. 1. actziunea de a compune. 2. bucata literara sau muzicala; compozitzie. 3. procedeu de formare a cuvintelor prin crearea unui cuvant nou din mai multe cuvinte intregi existente independent cu ajutorul unor elemente de compunere sau din abrevieri. 4. lucrare shcolara scrisa asupra unei teme; compozitzie (6). (<compune)

COMPÚNERE ~i f. 1) v. A COMPUNE. 2) lingv. Procedeu sintacticomorfologic de formare a unui cuvant nou prin reunirea a doua sau a mai multor cuvinte. 3) mat. Operatzie de determinare a rezultantei a doi sau mai multzi vectori. 4) Lucrare pe o tema literara sau libera scrisa de un elev cu scopul verificarii cunoshtintzelor lui. 5) inv. Rezultat al unui proces de creatzie artistica; compozitzie. [G.D. compunerii] /v. a compune

compunere f. lucrare de a compune shi rezultatul ei: compozitziune.

*compúnere f. Compozitziune.

compúnere s. f. g.d. art. compúnerii; pl. compúneri

compúnere s. f. g.d. art. compúnerii; pl. compúneri

COMPÚNERE s. 1. v. creare. 2. (concr.) compozitzie. (Ce ~ avetzi pentru astazi?) 3. v. redactare. 4. v. cules. 5. v. formatzie.

COMPUNERE s. 1. alcatuire creare elaborare intocmire realizare redactare scriere scris (inv.) izvodire redactzie redijare. (~ unei opere literare.) 2. (concr.) compozitzie. (Ce ~ avetzi pentru astazi?) 3. (TIPOGR.) compozitzie culegere cules zetzuire zetzuit. (~ materialului pentru tiparit.) 4. alcatuire formatzie intocmire. (Grupul mergea in urmatoarea ~...)

Compunere ≠ descompunere

COMPÚNERE s. f. (< compúne < lat. compunere cf. fr. composer): procedeu de formare a cuvintelor care consta in combinarea a doua sau mai multe cuvintebaza cu sau fara interventzia formativelor (formantzilor) in vederea obtzinerii unui cuvant nou. ◊ ~ prin subordonare: (atributiva completiva shi circumstantziala; paratactica shi jonctzionala): botgros iarbamare Valea Calugareasca Almashul Mare bunacuviintza bunavointza reacredintza calearobilor floareasoarelui GuraOcnitzei VatraDornei TarguJiu DrobetaTurnu Severin apadeplumb floaredecoltz ridichedeluna BaiadeArama SambatadeJos fluieravant incurcalume guracasca ducasepe pustii vinoncoace scumplataratze lasamasatelas dutevino ucigaltoaca soareapune roshuinchis gribleu bunavoie binefacator clarvazator atotputernic treisprezece douazeci etc. ◊ ~ prin coordonare (paratactica shi jonctzionala): pushcamitraliera zimunca mobilatip locotenentcolonel generalmaior artistcetatzean socialeconomic economicosocial democratrevolutzionar sudamerican romanofrancez francoroman BucureshtiNord PloieshtiSud SangeorzBai TechirghiolSat de pe la treizeci shi cinci optzeci shi doi etc. ◊ ~ prin abreviere: C.F.R. (Caile Ferate Romane) O.N.T. (Oficiul Natzional de Turism) SANEPID (Serviciul antiepidemic) etc.