CULOÁRE culori s. f. 1. Insushire a luminii determinata de compozitzia sa spectrala care permite ochiului sa perceapa in mod diferit radiatziile vizibile incidente pe retina avand aceeashi intensitate dar lungimi de unda diferite. ♦ Proprietate a corpurilor de a absorbi inegal diferitele componente monocromatice ale luminii modificand astfel compozitzia luminii imprashtiate sau transmise de ele; aspectul colorat al corpurilor. ◊ Culoare calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatziilor luminoase (spre infraroshu). Culoare rece = culoare aflata in cea de a doua jumatate a domeniului radiatziilor luminoase (spre ultraviolet). Culoare fundamentala = fiecare dintre culorile (roshu galben shi albastru) care nu pot fi obtzinute prin amestecul altor culori dar care amestecate intre ele dau toate celelalte nuantze shi culori. ◊ Loc. adj. (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatzie neagra galbena etc. ◊ Expr. A avea culoare = a avea obrajii rumeni a arata bine. Ashi pierde culoarea = a) (despre fatza omului) a deveni palid; b) (despre tzesuturi) a se decolora. 2. Fig. Fel de a descrie sau de a prezenta pe cineva sau ceva. ◊ Culoare locala = trasaturile caracteristice ale unei tzari ale unei epoci etc. redate intro opera literara artistica. Culoare istorica = evocare a unei epoci istorice prin ceea ce are ea mai caracteristic. Culoare politica = apartenentza la un partid politic. 3. Substantza intrebuintzata pentru a vopsi a picta etc.; materie coloranta. 4. Fiecare dintre cele patru categorii in care se impart cartzile de joc dupa culoare (1) shi forma punctelor. [Var.: coloáre s. f.] Din lat. color oris fr. couleur.

culoare sf [At: NEGRUZZI S. I 45 / V: col~ (inv) color / Pl: ~ori / E: fr couleur lat color em] 1 Totalitatea radiatziilor de lumina de diferite frecventze care Ie reflecta corpurile shi care creeaza asupra retinei ochiului o impresie specifica. 2 (Pgn) Aspectul colorat al corpurilor. 3 (Lpl; is) Culori complementare Culori care prin suprapunere dau culoarea alba. 4 (Is) ~ calda Culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatziilor luminoase (spre infraroshii). 5 (Is) ~ rece Culoare aflata in a doua jumatate a domeniului radiatziilor luminoase (spre ultraviolet). 6 (Lpl; is) Culori moarte Culori shterse. 7 (Lpl; ias) Culori care nu se potrivesc una cu alta. 8 (Is) ~ fundamentala Fiecare dintre culorile (roshu galben shi albastru) care nu pot fi obtzinute prin amestecul altor culori shi care amestecate intre ele dau toate celelalte culori. 9 (D. oameni; ila) De ~ Care are pigmentatzie neagra. 10 (Pfm; ie) A avea ~ A arata bine la fatza. 11 (Pfm; d. fatza; ie) Ashi pierde ~a (sau culorile) A deveni palid. 12 (D. stofe; iae) A se decolora. 13 Materie coloranta. 14 Creion cu mina colorata. 1516 (Fig) Fel de a descrie (sau prezenta) ceva sau pe cineva. 17 (Is) ~ locala Totalitatea trasaturilor caracteristice vietzii intrun loc sau intro epoca data (scoase in evidentza intro opera artistica). 18 (Is) ~ istorica Evocare a unei epoci istorice prin ceea ce are ea specific. 19 (Fig) Calitatzi proprii stilului unei lucrari (artistice). 20 (Fig; is) ~politica Apartenentza la un partid sau la anumite convingeri politice. 21 (Iuz) Sector. 22 Fiecare dintre cele patru categorii ale cartzilor de joc. 23 (Bot; reg; ic) ~afocului Ruscutza (Adonis flammea).

CULOÁRE culori s. f. 1. Totalitatea radiatziilor de lumina de diferite frecventze care le reflecta corpurile shi care creeaza asupra retinei o impresie specifica; aspectul colorat al corpurilor. ◊ Culoare calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatziilor luminoase (spre infraroshu). Culoare rece = culoare aflata in cea de a doua jumatate a domeniului radiatziilor luminoase (spre ultraviolet). Culoare fundamentala = fiecare dintre culorile (roshu galben shi albastru) care nu pot fi obtzinute prin amestecul altor culori. ◊ Loc. adj. (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatzie neagra galbena etc. ◊ Expr. A avea culoare = a avea obrajii rumeni a arata bine. Ashi pierde culoarea = a) (despre fatza omului) a deveni palid; b) (despre tzesuturi) a se decolora. 2. Fig. Fel de a descrie sau de a prezenta pe cineva sau ceva. ◊ Culoare locala = trasaturile caracteristice ale unei tzari ale unei epoci etc. redate intro opera literara artistica. Culoare istorica = evocare a unei epoci istorice prin ceea ce are ea mai caracteristic. Culoare politica = apartenentza la un partid politic. 3. Substantza intrebuintzata pentru a vopsi a picta etc.; materie coloranta. 4. Fiecare dintre cele patru categorii in care se impart cartzile de joc dupa culoare (1) shi forma punctelor. [Var.: coloáre s. f.] Din lat. color oris fr. couleur.

CULOÁRE culori s. f. 1. Totalitatea radiatziilor de lumina de diverse frecventze care le reflecta corpurile shi care creeaza asupra retinei ochiului o impresie specifica; (in vorbirea curenta) aspectul colorat al corpurilor. Culoare roshie. Culoare albastra. Barcutza vopsita in culoarea oului de ratza cobora fluviul spre mare. SHART E. 132. Culori complementare v. complementar. Culoare moarta v. mort. Culoare vie. viu. ◊ Loc. adj. (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatzie neagra galbena etc. Epoca singeroasa a cuceririlor coloniale shi inrobirii popoarelor de culoare. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 162 12/2. ◊ Expr. A avea culoare = a fi roshu in obraz a arata bine. Ashi pierde culoarea = a) (despre fatza omului) a deveni palid; b) (despre stofe) a se spalaci a se decolora. 2. Fig. Fel de a descrie sau de a prezenta ceva; nuantza ton. Ma descris in culorile cele mai intunecate. Culoare locala = trasaturile caracteristice ale unei epoci ale unei tzari etc. redate intro opera literara. In versurile dintii numele Calavryta shi mai ales Venus Pandemos dau multa culoare locala. MACEDONSKI O. TV 56. (In trecut) Culoare politica = apartenentza la un partid politic.Substantza intrebuintzata pentru a vopsi a picta etc.; materie coloranta. V. vopsea boia. 4. Fiecare dintre cele patru categorii in care se impart cartzile de joc dupa culoarea shi forma punctelor. Varianta: coloáre (DESHLIU G. 43 MACEDONSKI O. I 60 ODOBESCU S. I 448) s. f.

CULOÁRE s.f. 1. Senzatzie impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatziile luminoase de diferite frecventze; (curent) aspectul colorat al corpurilor; fatza. ◊ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatzia neagra galbena etc. ♦ (Fig.) Opinia unei persoane a unui ziar a unui partid politic etc. 2. Nuantza ton. ♦ Fel de a evoca de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ◊ Culoare locala = reproducere exacta a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor ale unei tzari ale unei epoci etc. 3. Materie substantza coloranta; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartzilor de joc (pica trefla carou shi cupa). [Pron. culoa var. coloare s.f. / < lat. color cf. fr. couleur].

CULOÁRE s. f. 1. senzatzie impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatziile luminoase de diferite frecventze; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatziilor luminoase (spre infraroshu). ~ rece culoare din cea dea doua jumatate a domeniului radiatziilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentala = fiecare dintre culorile (roshu galben albastru) care nu pot fi obtzinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentatzie neagra galbena etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane a unui ziar a unui partid politic etc. 2. nuantza ton. ◊ fel de a evoca de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locala = reproducere exacta intro opera literara a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor ale unei tzari epoci etc. 3. materie substantza coloranta; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartzilor de joc (pica trefla caro shi cupa). (< fr. couleur lat. color)

CULOÁRE ~óri f. 1) Totalitate a radiatziilor luminoase de diferite frecventze care le reflecta corpurile shi care creeaza asupra ochiului o senzatzie vizuala specifica. ◊ De ~ care apartzine rasei negre sau galbene. 2) Substantza folosita in arta vopsitului sau in pictura; colorant. 3) Fiecare dintre cele patru categorii in care se impart cartzile de joc. [G.D. culorii; Sil. loare] /<lat. color ~oris fr. couleur

*culoáre V. coloare.

coloare sf vz culoare

colór sm vz culoare

COLOÁRE s.f. v. culoare.

culoárelumína s. f. ♦ 1. Culoare de o mare luminozitate ◊ „Incrangaturile culoriilumina reconsidera [...] tehnici shi motive a caror putere eruptiva cumulata intrun figurativ nostalgic ori polemic ishi atesta perenitatea.” Luc. 18 II 67 p. 8. ♦ 2. Procedeu folosit de pictori ◊ „Mijlocul nou de lucru (acest termen devine impropriu) al pictorului este gama proiectoarelor cinematografice atat pentru ecrane plane cat shi pentru cele adanci. Noul material se cheama culoarelumina cu o gama shi cu o putere incomparabile. Material extraushor ushor de manuit care il dilatezi il comprimi shi il shtergi dupa voie.” R.lit. 11 X 73 p. 28; v. shi Cont. 4 VIII 67 p. 6 //din culoare + lumina//

coloare f. 1. impresiune particulara produsa asupra ochiului prin reflexiunea razelor luminoase asupra corpurilor; 2. substantza sau materie coloranta: fabrica de colori; colori natzionale drapelul tricolor (albastru galben shi roshu); coloare locala ceea ce reda bine obiceiurile unei epoce sau tzari; 3. diviziunea unei comune urbane: Bucureshtii se impart in 5 colori: roshu galben albastru verde shi negru; 4. unul din cele patru feluri la cartzile de joc: roshu sau cupa verde sau pica; 5. fig. caracter particular de opiniune politica: coloarea ziarului; 6. lustrul stilului tonul unui tablou.

*coloáre f. pl. orĭ (lat. cólor óris; it. colóre fr. couleur). Impresiune care o face asupra ochĭuluĭ lumina reflectata de corpurĭ. Carnatziune: a avea colorĭ frumoase. Vapsea boĭa materie colorata: a amesteca colorile. Munt. Despartzire (circumscriptziune sector) de orash. Fig. Aparentza: colorile adevaruluĭ. Caracteru propriŭ uneĭ opiniunĭ parerea politica: coloarea unuĭ ziar. Coloarea unuĭ loc unuĭ orash aspectu supt care se prezenta (strade case obiceĭurĭ sh. a.). Colorile natzionale colorile steaguluĭ tzariĭ. Un om de coloare un negru un harap. Barb. culoare (cp. cu colorat). Foarte des (maĭ ales in est) shi colór n. pl. oare (it. colór. Cp. cu amor favor onor).

*colór V. coloare.

culoáre s. f. g.d. art. culórii; pl. culóri

culoáre s. f. g.d. art. culórii; pl. culóri

culoare pl. culori

coloare lori.

CULOÁRE s. 1. v. vopsea. 2. (rar) masla. (~ la jocul de cartzi.)

CULOARE s. 1. vopsea (pop.) boiala (reg.) boia (TZransilv. Ban. shi Bucov.) farba (inv.) fatza shar. (~ albastra pentru tzesaturi.) 2. (rar) masla. (~ la jocul de cartzi.)

treicolori s. v. REGINA.

coloáre (colóri) s. f. Totalitatea radiatziilor de lumina care le reflecta corpurile shi care creaza asupra retinei o impresie specifica. Var. culoare (inv.) color. Lat. color (sec. XIX) var. din fr. couleur. Der. colora vb. (a da unui obiect o anumita culoare a vopsi); coloratzi(u)ne s. f. (culoare colorit); colorit s. n. (totalitatea culorilor unui obiect) din germ. Kolorit; colorist s. m. din fr.; coloratura s. f. (vocaliza tril) din germ. Koloratur; decolora vb. din fr.; incolor adj. din fr.; tricolor adj. (in trei culori). Se cuvine sa observam k in rom. sa pastrat obiceiul oriental probabil turanic de a distinge cartierele sau sectoarele unei localitatzi dupa numele unei culori: cf. sheful de culoare (Cocea) sheful judetzului.

CULOARE LOCALA (< fr. couleur locale) Totalitatea caracteristicilor unei epoci mediu social tzinut etc. infatzishate intro opera literara. Culoarea locala latura principala a literaturii de inspiratzie istorica sa impus in cadrul preromantismului shi romantismului prin observarea specificului natzional a pitorescului istoric shi sa maturizat in cadrul realismului urmarinduse veridicitatea istoricosociala reconstituirea exacta aproape documentara a moravurilor shi mentalitatzii epocii a limbajului. In afara termenului culoare locala se mai folosesc uneori shi termenii culoare istorica culoare sociala shi acestea avind insa aceleashi caracteristici cu notziunea de culoare locala. In literatura noastra nuvela Alexandru Lapushneanu de C. Negruzzi precum shi romanul Nicoara Potcoava al lui M. Sadoveanu se remarca printre altele shi prin culoarea istorica. Ex. „Nicoara a ieshit apoi in privelishte umblind calare pe ulitzele tirgului cu oshtenii sai credincioshi imprejur. Era in straielei scumpe dar surguciul cu pana i lipsea de la cushma shi i era obrazul slabit shi daltuit in gresie. Intorcinduse la curtea domneasca printre noroadele care praznuiau pe la biserici in zvon de clopote MariaSa a intrat la ospatz... ...Dupa ce sa vestit la cuhnii k cinstitzii meseni ashteapta stolnicii sau infatzishat cu tot shiragul de vase de arama cu capac dupa datina curtzii tre cindule pe dinaintea MarieiSale shi descoperindule o clipa.” (M. SADOVEANU Nicoara Potcoava)

DE GUSTIBUS (ET COLORIBUS) NON DISPUTANDUM (lat.) despre gusturi (shi culori) nu se discuta Adagiu scolastic. Sa raspandit k o justificare a libertatzii de a avea preferintze personale in domeniul nedemonstrabilului.

de nicio culoare expr. deloc.