TON² tonuri s. n. I. 1. Sunet simplu produs de o sursa care vibreaza sinusoidal in timp; interval intre doua sunete (muzicale) situate la distantza de o secunda mare; p. ext. sunet reprezentand cea mai mare distantza dintre treptele alaturate ale gamei. 2. Tonalitatea unei bucatzi muzicale. ◊ Expr. A da tonul = a) a intona treptele principale din punct de vedere functzional ale gamei in care este scrisa o bucata muzicala; a stabili tonalitatea unei cantari vocale orientanduse dupa diapazon; b) a initzia a incepe ceva. ♦ (Impr.) Sunet. 3. Inaltzimea cu care se pronuntza o silaba. ♦ Felul in care urca sau coboara glasul in timpul vorbirii; inflexiune intonatzie; fel de a spune ceva. ◊ Expr. Tonul face muzica se spune pentru a sublinia importantza felului in care se spune ceva. A schimba tonul = ashi schimba atitudinea. 4. (Inv.) Accent. II. 1. Atmosfera specifica rezultata din cuprinsul unei opere literare; nota dominanta a stilului sau a vorbirii cuiva. 2. Grad de luminozitate a unei culori; nuantza a unei culori. 3. (inv.; in expr.) Ashi da ton = ashi da importantza aere. Din fr. ton lat. tonus.

ton³ sn [At: MOLNAR D. / V: (reg) toana sf / Pl: ~uri (reg) toane / E: ger Tonne] 1 (Mar; Trs) Butoi (mai mic) avand diverse intrebuintzari. 2 (Mar; Trs) Contzinutul unui ton³ (1). 3 (Mar; Trs) Plosca. 4 (Ban) Jgheab la moara.

ton² sn [At: AR (1829) 248¹/32 / Pl: ~uri / E: fr ton cf lat tonus] 1 Sunet simplu produs de o sursa care vibreaza sinusoidal in timp. 2 (Muz) Sunet muzical. 3 (Muz) Interval intre doua sunete muzicale situate la distantza de o secunda mare. 4 (Muz; pex) Sunet reprezentand cea mai mare distantza dintre treptele alaturate ale gamei. 5 (Ie) A da ~ul A indica notele de inceput ale unei compozitzii muzicale. 6 (Fam; iae) A fi initziatorul unei actziuni al unui anumit fel de a gandi al unei mode etc. 7 (Imp) Sunet. 8 Felul in care urca sau coboara glasul in timpul vorbirii Si: inflexiune intonatzie tonalitate (3). 9 (Inv; ilav) Cu ~ Cu glas tare. 10 (Fam; ie) ~ul face muzica Se spune pentru a sublinia importantza felului in care se spune ceva. 11 (Inv; ie) Ashi da ~ Ashi da aere. 12 (Lin) Inaltzime cu care se pronuntza o silaba. 13 (Lin; inv) Accent (1). 14 (Lin; ivr) Mod de pronuntzare specific unui anumit grai sau unei anumite limbi. 15 Felul in care se prezinta in general o scriere literara. 16 Nota dominanta a stilului sau a vorbirii cuiva. 17 Nuantza a unei culori Si: tonalitate (7). 18 (Pct) Grad de luminozitate a unei culori. 19 (Tip) Cerneala pentru tipar de fond. 20 (Fam; ie) A schimba ~ul Ashi schimba atitudinea.

TON² tonuri s. n. I. 1. Sunet simplu produs de o sursa care vibreaza sinusoidal in timp; interval dintre doua sunete (muzicale) situate la o distantza de o secunda mare; p. ext. sunet reprezentand cea mai mare distantza dintre treptele alaturate ale gamei. 2. Tonalitatea unei bucatzi muzicale. ◊ Expr. A da tonul = a) a intona treptele principale din punct de vedere functzional ale gamei in care este scrisa o bucata muzicala; a stabili tonalitatea unei cantari vocale orientanduse dupa diapazon; b) a initzia a incepe ceva. ♦ (Impr.) Sunet. 3. Inaltzimea cu care se pronuntza o silaba. ♦ Felul in care urca sau coboara glasul in timpul vorbirii; inflexiune intonatzie; fel de a spune ceva. ◊ Expr. Tonul face muzica se spune pentru a sublinia importantza felului in care se spune ceva. A schimba tonul = ashi schimba atitudinea. 4. (Inv.) Accent. II. 1. Atmosfera specifica rezultata din cuprinsul unei opere literare; nota dominanta a stilului sau a vorbirii cuiva. 2. Grad de luminozitate a unei culori; nuantza a unei culori. 3. (Inv.; in expr.) Ashi da ton = ashi da importantza aere. Din fr. ton lat. tonus.

TON² tonuri s. n. I. 1. (Muz.) Sunet muzical; interval intre doua sunete (situate la distantza de o secunda mare) reprezentind cea mai mare distantza dintre treptele alaturate ale unei game. 2. Tonalitatea unei bucatzi muzicale. ◊ Expr. A da tonul = a intona treptele principale din punct de vedere functzional ale gamei in care este scrisa o bucata muzicala; a stabili tonalitatea unei cintari vocale orientinduse dupa diapazon; fig. a fi initziatorul unei mode al unui anumit fel de a fi de a gindi. La Neamtz tonul il da corpul didactic. IBRAILEANU A. 128. Ashadar acest cerc literar... ar trebui sa dea tonul intregii mishcari literare. GHEREA ST. CR. II 98. 3. (Impropriu) Sunet. Nishte acorduri nalte... tonuri zburdalnice shi minunat de colorate. CONTEMPORANUL IV 84. Pe tonurile duioase shi intunecate ale trimbitzei metalice se juca o veselie saltareatza. ODOBESCU S. III 96. II. 1. Felul in care se ridica shi se coboara glasul in timpul vorbirii potrivit cu starea de spirit a vorbitorului; mladiere a vocii inflexiune intonatzie. Aceasta nu ascultase decit primele cuvinte shi pricepuse tonul de imputare. DUMITRIU N. 47. Mama... tea intrebat: «Asha de tirziu?» dar fara ton de mustrare. PAS Z. I 313. Apoi da facu glasul ascutzit de adineaori cu un ton care putea fi shi afirmativ shi negativ. REBREANU R. I 235. ◊ Expr. Tonul face muzica se spune pentru a sublinia importantza care o are felul in care se spune ceva. A ridica tonul v. ridica (II 5). A schimba tonul = ashi schimba felul de a vorbi ashi schimba atitudinea. 2. Atmosfera care reiese din cuprinsul unei scrieri nota dominanta a stilului sau a vorbirii. Toata poezia iesheana a acelei epoci cinta in ton minor. SADOVEANU E. 6. Aceasta gluma shi viclenie tonul ushor de batjocura dispar indata ce simtzimintul puternic al dragostei cuprinde sufletul. GHEREA ST. CR. III 281. In sfirshit sa mai culegem dintre putzinele versuri ramase de la acest parinte al limbii noastre o frumoasa cantzoneta de ton elegiac. ODOBESCU S. I 295. 3. Nuantza a culorilor. Tonurile sint prea uscate conturele prea inchistate imaginea ramine statica. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 111 11/2. SHesurile intinse in lumina lunii imbracau tonuri viorii stralucite. SADOVEANU O. I 400. Razele de soare sa se topeasca in tonuri de aur pe fundul vioriu shi departat al muntzilor. HOGASH M. N. 13. 4. (Invechit in expr.) Ashi da ton = ashi da aere. Am vazut... lipscani shi bogasieri... dindushi ton de mari capitalishti. FILIMON C. 37. 5. (Invechit) Accent. Se shtie k la cele mai multe vorbe turcii tonul il au la sfirshit. PANN P. V. II 164.

TON s.n. 1. Gradul de inaltzime al unui sunet. ♦ Intervalul dintre doua trepte alaturate ale gamei diatonice egal cu doua semitonuri. ♦ A da tonul = a) a stabili tonalitatea unei cantari vocale folosind diapazonul; b) a initzia ceva. 2. Mladiere inflexiune a vocii intonatzie. 3. Fel de a spune de ashi exprima gandurile. ♦ Felul in care se prezinta in general o scriere (literara). ♦ Fel de a fi de a se purta in general. 4. Nuantza a culorilor (intrun tablou). ♦ Culoare dominanta tonalitatea generala a unui tablou. [Pl. uri. / cf. fr. ton it. tono lat. tonus].

TON¹ s. n. 1. sunet (muzical). ◊ intervalul dintre doua trepte alaturate ale gamei diatonice echivalent cu doua semitonuri. ♦ a da ŭl = a) a stabili tonalitatea unei cantari vocale cu diapazonul; b) a initzia ceva. 2. mladiere inflexiune a vocii intonatzie. 3. fel de ashi exprima gandurile; fel de a fi de a se purta. ◊ atmosfera specifica din cuprinsul unei opere (literare). 4. nuantza a culorii (intrun tablou). ◊ culoare dominanta tonalitatea generala a unui tablou. (< fr. ton lat. tonus)

TON² ~uri n. 1) Sunet simplu produs de un corp care vibreaza. 2) muz. Interval intre doua sunete consecutive ale gamei diatonice egal cu doua semitonuri. ◊ A da ~ul a) a indica tonalitatea unei compozitzii muzicale mai ales vocale; b) a fi initziator al unei activitatzi; c) a servi drept model. 3) Grad de modulare a vocii in timpul vorbirii (in functzie de starea sufleteasca a vorbitorului sau de fondul celor exprimate); intonatzie. ~ familiar. ◊ A ridica ~ul a vorbi tare shi cu asprime. A schimba ~ul a vorbi in alt mod. 4) Grad de intensitate a unei culori. ~ deschis. ~ inchis. 5) Culoare dominanta a unui tablou. /<fr. ton lat. tonus

ton n. 1. Muz. grad de inaltzare sau de scapatare a sunetului; 2. fig. mod de a vorbi expiesiunea vocii: ton imperios; 3. mod de ashi exprima cugetarea: ton nobil; a da tonul a exercita o influentza o directziune asupra obiceiurilor manierelor modei; 4. interval intre doua note consecutive ale gamei; 5. mod in care e compus o bucata de muzica: ton major; 6. in pictura lustru mai mult sau mai putzin viu al nuantzelor; 7. coloare ce domina intr’un tablou.

*ton n. pl. urĭ (vgr. tónos tensiune ton fortza tonica accent d. teino intind). Inaltzimea vociĭ orĭ sunetuluĭ: ton grav ascutzit. Fig. Felu vociĭ aeru cu care vorbeshtĭ: ton umilit mindru. Caracteru stiluluĭ: ton nobil. Modu de a se exprima de a se prezenta: tonu curtziĭ. Muz. Intervalu dintre doŭa note care se succed diatonic pe gama (V. perdea). Gama in care e conpusa o melodie: tonu luĭ fa se arata pintr’un bemol la cheĭe. O mica pĭesa accesorie care modifica tonalitatea unor instrumente muzicale cu aer (cu suflare). A da tonu a regula moda saŭ obiceĭurile a sili lumea sa te imiteze. A schimba tonu atzĭ schimba vorba atitudinea procedura. Bunu ton (fr. le bon ton) buna educatziune vorba shi maniere distinse: un tinar de bun ton. Pict. Gradu de fortza (de stralucire) al colorilor.

toana³ sf vz ton³

ton² (sunet tonalitate intonatzie atmosfera nuantza) s. n. pl. tónuri

ton (sunet tonalitate intonatzie atmosfera nuantza) s. n. pl. tónuri

TON s. 1. v. tonalitate. 2. v. rezonantza. 3. v. inflexiune. 4. v. voce. 5. accent intonatzie. (Vorbea cu un avant shi un ~ plin de caldura.) 6. (FON.) inaltzime tonalitate. (Chineza literara are patru ~uri.) 7. v. nuantza.

TON s. v. accent jgheab laptoc scoc uluc.

TON s. 1. (MUZ.) tonalitate (livr. inv.) son. (In ce ~ e scrisa bucata?) 2. rasunet rezonantza sonoritate timbru. (~ unui flaut.) 3. inflexiune intonare intonatzie mladiere modulare modulatzie tonalitate. (O voce cu ~uri placute.) 4. glas timbru voce (pop.) viers. (Avea un ~ grav.) 5. accent intonatzie. (Vorbea cu un avint shi un ~ plin de caldura.) 6. (FON.) inaltzime tonalitate. (Chineza literara are patru ~uri.) 7. nuantza (inv.) vopsea. (Material textil in mai multe ~uri.)

ton s. v. ACCENT. JGHEAB. LAPTOC. SCOC. ULUC.

ton (ton intreg) (interval) (< fr. ton; < lat. tonus; it. tono; germ. Ganzton; engl. tone) 1) In sistemul egal temperat cu 12 sunete* in octava* (v. temperare) intervalul imediat mai mare decat semitonul (1 t. = 2 semitonuri) shi denumeshte valoarea secundei* mari. Alaturi de semiton* t. este o unitate de masura intervalica (ex.: cvinta* perfecta cuprinde 3 1/2 t. iar octava 6 t.). Gama hexatonica* este formata din 6 t. temperate succesive. T. diatonic cuprinde un semiton diatonic shi unul cromatic (sau invers) shi este format de doua note scrise pe trepte* vecine deci cu nume diferit (ex.: dore sau solla). T. cromatic cuprinde 2 semitonuri cromatice shi este format de doua scrise pe aceeashi treapta deci cu acelashi nume din care cel putzin una este alterata* (ex. mi dublu bemol mi sau si bemol re diez). 2) In sistemul temperat MercatorHolder (cu octava divizata in 53 de come* egale v. temperare) t. este format din 9 come* grupate intrun semiton diatonic (4 come) + un semiton cromatic (5 come) sau viceversa. 3) In sistemul (netemperat) al gamei prin cvinte* (Pitagora) valoarea t. se exprima prin raportul 9/8 care este raportul a doua lungimi de coarda de monocord* sau a 2 frecventze*. T. pitagoric este alcatuit din doua intervale neegale: limma (semitonul diatonic 256/243) + apotome* (semitonul cromatic 2187/2048). Este mai mic decat t. din sistemul temperat cu 12 trepte in octava (2039 centzi* fatza de 200) dar aproape egal cu tonul MercatorHolder (2038 centzi). 4) In sistemul (netemperat) al gamei naturale (Zarlino) t. este de 2 feluri: t. mare 9/8 shi t. mic 10/9. Primul este intervalul dintre armonicele* 8 shi 9 iar al doilea dintre armonicele 9 shi 10. In gama naturala cu tonica* do intervalele de t. mare sunt dore fasol shi lasi iar cele de t. mic remi shi solla. T. mic valoreaza 1824 centzi cel mare fiind egal cu t. pitagoreic. Existentza t. mic da nashtere in gama naturala la 2 intervale „joase”. Ele sunt cvinta rela = 40/27 shi tertza mica refa = 32/27. Cvintele perfecte tip dosol = 3/2 masoara 702 centzi pe cand cvinta „joasa” 6804 centzi (cvinta temperata micshorata tip dosol bemol valoreaza exact 600 centzi). Tertza mica tip misol = 6/5 masoara 3156 centzi pe cand cea „joasa” 2941 centzi. Cvintei naturale „joase” i corespunde prin rasturnare* cvarta „inalta” 27/40 de 5195 centzi iar tertzei mici „joasa” sexta „inalta” 27/16 de 9058 centzi.

TON s. n. (cf. fr. ton it. tono lat. tonus): 1. grad de inaltzime in pronuntzarea unui sunet (v. inaltzíme). 2. mladiere inflexiune a vocii; intonatzie.

KornettTon (cuv. germ. „ton al cornetului”) v. diapazon (5).

sfert de ton v. microinterval.

ton de recitare v. psalmodie.