TON¹ s. n. 1. sunet (muzical). ◊ intervalul dintre doua trepte alaturate ale gamei diatonice echivalent cu doua semitonuri. ♦ a da ŭl = a) a stabili tonalitatea unei cantari vocale cu diapazonul; b) a initzia ceva. 2. mladiere inflexiune a vocii intonatzie. 3. fel de ashi exprima gandurile; fel de a fi de a se purta. ◊ atmosfera specifica din cuprinsul unei opere (literare). 4. nuantza a culorii (intrun tablou). ◊ culoare dominanta tonalitatea generala a unui tablou. (< fr. ton lat. tonus)