DECOLORÁ decolorez vb. I. 1. Refl. shi tranz. Ashi pierde sau a face sashi piarda culoarea in urma expunerii la soare la spalat etc. ♦ A capata sau a face sa capete o culoare mai shtearsa mai deschisa; fig. a deveni sau a face sa devina insignifiant; a pali. 2. Tranz. A inlatura total sau partzial culoarea de pe o tzesatura de pe un tablou etc. Din fr. décolorer lat. decolorare.

decolorá [At: I. GOLESCU C. / V: desc~ / Pzi: ~réz / E: fr décolorer] 12 vtr (D. tzesaturi) (A deveni sau) a face sa devina lipsit de culoare datorita spalarii soarelui etc. 34 vtr (Fig) (A deveni sau) a face sa devina shters insignifiant. 56 vt A inlatura (total sau) partzial culoarea de pe o tzesatura un tablou par etc. folosind decolorantzi.

DECOLORÁ decolorez vb. I. 1. Refl. (Despre tzesaturi) Ashi pierde culoarea a ieshi (6) (de soare la spalat etc.) ♦ A capata o culoare shtearsa mai deschisa; fig. (despre abstracte) a se shterge a pali. 2. Tranz. A inlatura total sau partzial culoarea de pe o tzesatura un tablou etc. Din fr. décolorer lat. decolorare.

DECOLORÁ decolorez vb. I. Refl. (Despre obiecte colorate mai ales despre tzesaturi) Ashi pierde culoarea (prin spalare repetata prin expunere la soare etc.). O floare pe un covor se decoloreaza. ANGHEL PR. 3. ♦ A capata o culoare mai shtearsa mai deschisa mai putzin vie. (Fig.) Pe urma noaptea din geam sa facut viorie verde sa decolorat cristalin k bobul de roua. C. PETRESCU R. DR. 49. Imaginile se decolorara shi murira. IBRAILEANU A. 192. In rama ferestrelor cerul se decolora peste arborii mari shi o singura stea mai lucea stralucitoare departe peste acoperishuri in afundul nemarginirii. ANGHEL PR. 7. ◊ Tranz. Energie contagioasa care i incorda trasaturile obrazului i decolora buzele. C. PETRESCU C. V. 207. ♦ Tranz. A inlatura total sau partzial prin diferite procedee culoarea de pe o tzesatura un tablou etc.

DECOLORÁ vb. I. 1. refl. Ashi pierde culoarea; a capata o culoare mai shtearsa mai deschisa. 2. tr. A inlatura a shterge culoarea de pe o tzesatura de pe un tabou etc. [Cf. fr. décolorer lat. decolorare].

DECOLORÁ vb. I. refl. ashi pierde culoarea; a capata o culoare mai shtearsa mai deschisa. II. tr. a inlatura a shterge culoarea (de pe o tzesatura un tablou etc.). (< fr. décolorer lat. decolorare)

A DECOLORÁ ~éz tranz. A face sa se decoloreze. /<fr. décolorer lat. decolorare

A SE DECOLORÁ pers. 3 se ~eáza intranz. 1) (despre obiecte colorate) Ashi pierde culoarea initziala (sub actziunea unor factori nefavorabili); a se spalaci; a se shterge. 2) (despre culori) A deveni mai putzin intens. /<fr. décolorer lat. decolorare

decolorà v. a shterge sau a scoate coloarea.

*decoloréz v. tr. (lat. decolóro coloráre; fr. décolorer). Scot coloarea spalacesc: spalatura saŭ soarele decoloreaza stofele. SHi desc shi disc.

decolorá (a ~) vb. ind. prez. 3 decoloreáza

decolorá vb. ind. prez. 1 sg. decoloréz 3 sg. shi pl. decoloreáza; conj. prez. 3 sg. shi pl. decoloréze; ger. decolorand

decolora

decolorez.

DECOLORÁ vb. a ieshi a se spalaci (reg.) a se serbezi a se spalatoci. (TZesatura sa ~ la spalat.)

DECOLORA vb. a ieshi a se spalaci (reg.) a se serbezi a se spalatoci. (TZesatura sa ~ la spalat.)

A (se) decolora ≠ a (se) colora