DECOLORÁ decolorez vb. I. Refl. (Despre obiecte colorate mai ales despre tzesaturi) Ashi pierde culoarea (prin spalare repetata prin expunere la soare etc.). O floare pe un covor se decoloreaza. ANGHEL PR. 3. ♦ A capata o culoare mai shtearsa mai deschisa mai putzin vie. (Fig.) Pe urma noaptea din geam sa facut viorie verde sa decolorat cristalin k bobul de roua. C. PETRESCU R. DR. 49. Imaginile se decolorara shi murira. IBRAILEANU A. 192. In rama ferestrelor cerul se decolora peste arborii mari shi o singura stea mai lucea stralucitoare departe peste acoperishuri in afundul nemarginirii. ANGHEL PR. 7. ◊ Tranz. Energie contagioasa care i incorda trasaturile obrazului i decolora buzele. C. PETRESCU C. V. 207. ♦ Tranz. A inlatura total sau partzial prin diferite procedee culoarea de pe o tzesatura un tablou etc.