*coloáre f. pl. orĭ (lat. cólor óris; it. colóre fr. couleur). Impresiune care o face asupra ochĭuluĭ lumina reflectata de corpurĭ. Carnatziune: a avea colorĭ frumoase. Vapsea boĭa materie colorata: a amesteca colorile. Munt. Despartzire (circumscriptziune sector) de orash. Fig. Aparentza: colorile adevaruluĭ. Caracteru propriŭ uneĭ opiniunĭ parerea politica: coloarea unuĭ ziar. Coloarea unuĭ loc unuĭ orash aspectu supt care se prezenta (strade case obiceĭurĭ sh. a.). Colorile natzionale colorile steaguluĭ tzariĭ. Un om de coloare un negru un harap. Barb. culoare (cp. cu colorat). Foarte des (maĭ ales in est) shi colór n. pl. oare (it. colór. Cp. cu amor favor onor).