CULOÁRE culori s. f. 1. Totalitatea radiatziilor de lumina de diverse frecventze care le reflecta corpurile shi care creeaza asupra retinei ochiului o impresie specifica; (in vorbirea curenta) aspectul colorat al corpurilor. Culoare roshie. Culoare albastra. Barcutza vopsita in culoarea oului de ratza cobora fluviul spre mare. SHART E. 132. Culori complementare v. complementar. Culoare moarta v. mort. Culoare vie. viu. ◊ Loc. adj. (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatzie neagra galbena etc. Epoca singeroasa a cuceririlor coloniale shi inrobirii popoarelor de culoare. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 162 12/2. ◊ Expr. A avea culoare = a fi roshu in obraz a arata bine. Ashi pierde culoarea = a) (despre fatza omului) a deveni palid; b) (despre stofe) a se spalaci a se decolora. 2. Fig. Fel de a descrie sau de a prezenta ceva; nuantza ton. Ma descris in culorile cele mai intunecate. Culoare locala = trasaturile caracteristice ale unei epoci ale unei tzari etc. redate intro opera literara. In versurile dintii numele Calavryta shi mai ales Venus Pandemos dau multa culoare locala. MACEDONSKI O. TV 56. (In trecut) Culoare politica = apartenentza la un partid politic.Substantza intrebuintzata pentru a vopsi a picta etc.; materie coloranta. V. vopsea boia. 4. Fiecare dintre cele patru categorii in care se impart cartzile de joc dupa culoarea shi forma punctelor. Varianta: coloáre (DESHLIU G. 43 MACEDONSKI O. I 60 ODOBESCU S. I 448) s. f.