CULOÁRE culori s. f. 1. Insushire a luminii determinata de compozitzia sa spectrala care permite ochiului sa perceapa in mod diferit radiatziile vizibile incidente pe retina avand aceeashi intensitate dar lungimi de unda diferite. ♦ Proprietate a corpurilor de a absorbi inegal diferitele componente monocromatice ale luminii modificand astfel compozitzia luminii imprashtiate sau transmise de ele; aspectul colorat al corpurilor. ◊ Culoare calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatziilor luminoase (spre infraroshu). Culoare rece = culoare aflata in cea de a doua jumatate a domeniului radiatziilor luminoase (spre ultraviolet). Culoare fundamentala = fiecare dintre culorile (roshu galben shi albastru) care nu pot fi obtzinute prin amestecul altor culori dar care amestecate intre ele dau toate celelalte nuantze shi culori. ◊ Loc. adj. (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatzie neagra galbena etc. ◊ Expr. A avea culoare = a avea obrajii rumeni a arata bine. Ashi pierde culoarea = a) (despre fatza omului) a deveni palid; b) (despre tzesuturi) a se decolora. 2. Fig. Fel de a descrie sau de a prezenta pe cineva sau ceva. ◊ Culoare locala = trasaturile caracteristice ale unei tzari ale unei epoci etc. redate intro opera literara artistica. Culoare istorica = evocare a unei epoci istorice prin ceea ce are ea mai caracteristic. Culoare politica = apartenentza la un partid politic. 3. Substantza intrebuintzata pentru a vopsi a picta etc.; materie coloranta. 4. Fiecare dintre cele patru categorii in care se impart cartzile de joc dupa culoare (1) shi forma punctelor. [Var.: coloáre s. f.] Din lat. color oris fr. couleur.