CÚLME culmi s. f. 1. Partea cea mai de sus prelungita orizontal shi ushor inclinata a unui munte sau a unui deal; varf culmish. ♦ Punctul cel mai inalt in drumul parcurs de un corp ceresc. 2. Fig. Gradul cel mai inalt la care se poate ajunge; apogeu. ◊ Expr. Culmea culmilor! sau astai culmea! = asta intrece orice margini e nemaipomenit. 3. (Pop.) Prajina lunga in casele tzaraneshti fixata orizontal de grinzi de care se atarna haine obiecte casnice etc. Lat. culmen.

culme sf [At: URECHE ap. LET. I 141/33 / V: ~ma ~mie / Pl: ~mi shi (rar) ~muri / E: ml culmen] 1 Partea cea mai inalta a unui munte sau deal Si: creasta coama spinare varf (pop) culmish. 2 Muchie orizontala formata de cele doua planuri inclinate ale acoperishului. 3 (Reg) Grinda orizontala in care sunt fixatzi capriorii acoperishului. 4 (Pan) Muchia de sus a unui zid. 5 (Pgn) Partea cea mai de sus. 6 (Reg; la cal) Coama. 7 (Reg) Podoaba din varful coifului. 8 (Fig) Gradul cel mai inalt la care se poate ajunge Si: apogeu. 9 (Pfm; ilav) La (nob in) ~ Foarte mult. 10 (Pfm; ics) ~a ~milor Nemaipomenit! 11 (Reg) Prajina lunga (in casele tzaraneshti) fixata de grinzi de care se atarna haine tzesaturi sau obiecte. 12 (Reg; spc; lpl) Doua sau mai multe randuri de betze care se cladesc fagurii. 13 (Reg) TZesatura tzaraneasca colorata in forma de fashie intinsa pe perete k podoaba. 14 (Pfm; ie) Cei pe mine shi pe ~ Astai tot ce am! 15 Punctul cel mai inalt in traiectoria unui corp ceresc. 16 (Pfm; ie) A fi in ~a fericirii A fi foarte fericit. 17 (Pfm; ie) Astai ~a! Exprima indignarea.

CÚLME culmi s. f. 1. Partea cea mai de sus prelungita orizontal a unui munte sau a unui deal; varf culmish. ♦ Punctul cel mai inalt in drumul parcurs de un corp ceresc. 2. Fig. Gradul cel mai inalt la care se poate ajunge; apogeu. ♦ Expr. Culmea culmilor! sau astai culmea! = asta intrece orice margini e nemaipomenit. 3. (Pop.) Prajina lunga in casele tzaraneshti fixata orizontal de grinzi de care se atarna haine obiecte casnice etc. Lat. culmen.

CÚLME culmi s. f. 1. Partea de sus inaltzimea ascutzita shi prelungita orizontal a unui munte sau a unui deal; creshtet. V. creasta coama spinare. Din culmea pleshuva cu creshtetul alb Privirea mea zboara departe. GOGA. P. 52. In locul gardului de pe cimp vede acum o gireada mare shi doua mai mici ashezate pe culmea dealului. CREANGA P. 158. Este shi maretzie shi sublim in culmile care se inaltza incununate de brazi intunecatzi. RUSSO O. 100. ◊ Fig. Vedea culmile stralucite ale unui orash. EMINESCU N. 70. ♦ Punctul cel mai inalt in drumul parcurs de un corp ceresc. Multzimea sadunase can zi de sarbatoare Era o zi senina era maretzul soare Ajuns in culmea sa. BOLLIAC O. 201. 2. Fig. Gradul cel mai inalt la care se poate ajunge; apogeu. Partidul arata maselor k drumul spre culmile luminoase ale socialismului nu este un drum ushor k el este legat de greutatzi inerente perioadei de trecere de la capitalism la socialism caci in aceasta perioada lupta de clasa se ascute shi mai mult. SCINTEIA 1953 nr. 2547. TZaranii erau in culmea fericirii. Aplaudau din rasputeri. SAHIA N. 66. ◊ Loc. adv. La culme = cit se poate de mult la maximum. Cind auzeam noi pe mosh Luca pomenind cu drag de casa shi cind mai vedeam cum ramin satele shi locurile frumoase in urma shi tot altele necunoscute se infatzosheaza inaintene supararea noastra creshtea la culme. CREANGA A. 124. Rabdarea vinatorului era ajunsa la culme ODOBESCU S. III 47. ◊ Expr. Culmea culmilor! sau astai culmea! = (asta) intrece orice margini orice inchipuire e nemaipomenit. 3. (Popular) Prajina lunga atirnata in casele tzaraneshti de grinzi sau ashezata in preajma cuptorului care se ashaza haine obiecte casnice etc. Dea lungul prispelor atirna pe culmi velintze vargate camashi inflorite scurteici shi zavelci cusute cu fluturi. VLAHUTZA O. A. II 132. Cauta...pe sub pat pe culme shii dete nishte tzoale de pus pe dinsa. ISPIRESCU L. 396. Deasupra patului o culme care stau aruncate citeva haine ponosite. CONTEMPORANUL VII 490.

CÚLME ~i f. 1) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; coama; creasta; spinare; creshtet; varf; pisc. 2) Punctul cel mai inalt fatza de orizont din drumul parcurs de un astru pe bolta cereasca. 3) fig. Punct culminant in evolutzia unui fenomen a unei situatzii sau a unei actziuni; apogeu. In ~ea fericirii. ◊ (Astai) ~ea! ~ea culmilor! asta intrece orice masura; e nemaipomenit. 4) Batz lung sprijinit de grinzi intro casa tzaraneasca care se atarna haine. [G.D. culmii] /<lat. culmen

culme f. 1. partea cea mai de sus: coama casei pisc de deal etc.; 2. fig. gradul cel mai inalt: culmea indraznelii; 3. prajina legata de grinzile podinei (la casele tzaraneshti) care se tzin hainele. [Lat. CULMEN].

cúlme f. (lat. culmen; it. colmo vfr. colme sp. cumbre pg. cume). Partea de sus coama: culmea indrazneliĭ. Asta e culmea culmilor e ne maĭ pomenit colosal. La culme in cel maĭ mare grad: obraznic la culme. Prajina ashezata orizontal de care se atirna haĭne velintze sh. a. in casele tzaranilor: rochitza de pe culme. (Teod. P. P. 305). V. sleme.

Ilie (Culmea sfantului) f. pisc de munte in jud. Prahova desparte apa Doftanei de a Teleajenului.

cúlme s. f. g.d. art. cúlmii; pl. culmi

cúlme s. f. g.d. art. cúlmii; pl. culmi

CÚLME s. 1. v. varf. 2. (GEOGR.) v. creasta. 3. v. coama. 4. (reg.) rudar ruda. (De ~ se atarna unele obiecte in casele tzaraneshti.)

CÚLME s. v. apogeu.

culme s. v. APOGEU.

CULME s. 1. (GEOGR.) creasta creshtet pisc virf (rar) obirshie (inv. shi reg.) simcea (reg.) piscan spic tigva titila virvare (TZransilv.) picui (Mold. Transilv. shi Maram.) tziclau (inv.) suish. (Alpinishtii au atins ~ muntelui.) 2. (GEOGR.) coama creasta creshtet muchie spinare sprinceana (pop.) culmish. (Inainteaza pe ~ muntelui.) 3. (CONSTR.) coama creasta (reg.) comana coroana latz samara slimna. (~ a acoperishului unor case.) 4. (reg.) rudar ruda. (De ~ se atirna unele obiecte in casele tzaraneshti.)

cúlme (cúlmi) s. f. 1. Virf creasta. 2. Coama linie de intersectzie a doua versante de acoperish. 3. Prajina orizontala in casele tzaraneshti de care se atirna haine. 4. Culme apogeu. 5. Desavirshire perfectziune. 6. Cruce de rama la stupi. 7. Pinza tzesuta in casa pentru impodobirea interiorului. Mr. culme megl. culmi. Lat. culmen (Diez I 133; Pushcariu 437; CandreaDens. 431; REW 2376; DAR); probabil prin intermediul unei forme *culmis; cf. alb. kuljm (Meyer 213; Philippide II 639) it. (sp.) colmo fr. comble sp. cumbre port. (gal.) cume. Der. culmish s. n. (culme); culminaritza s. f. (pinza de casa pentru mobile) care pare sa reprezinte un *culminaria (CandreaDens. 432; DAR). Der. neol. culmina vb. din fr.; culminant adj.; culminatzie s. f.

PLESHU (Culmea Pleshului) culme deluroasa ingusta in NV Subcarpatzilor Neamtzului extinsa pe o lungime de 24 km pe directzie NVSE intre vaile raurilor Neamtz (la V) shi Nemtzishor (la E). Alcatuita din conglomerate marne shi gresii. Alt. max.: 911 m. Acoperita cu paduri de fag de fag in amestec cu conifere shi de molid in amestec cu brad. Prezinta abrupturi de peste 400 m fatza de depr. Neamtz.