CÚLME culmi s. f. 1. Partea de sus inaltzimea ascutzita shi prelungita orizontal a unui munte sau a unui deal; creshtet. V. creasta coama spinare. Din culmea pleshuva cu creshtetul alb Privirea mea zboara departe. GOGA. P. 52. In locul gardului de pe cimp vede acum o gireada mare shi doua mai mici ashezate pe culmea dealului. CREANGA P. 158. Este shi maretzie shi sublim in culmile care se inaltza incununate de brazi intunecatzi. RUSSO O. 100. ◊ Fig. Vedea culmile stralucite ale unui orash. EMINESCU N. 70. ♦ Punctul cel mai inalt in drumul parcurs de un corp ceresc. Multzimea sadunase can zi de sarbatoare Era o zi senina era maretzul soare Ajuns in culmea sa. BOLLIAC O. 201. 2. Fig. Gradul cel mai inalt la care se poate ajunge; apogeu. Partidul arata maselor k drumul spre culmile luminoase ale socialismului nu este un drum ushor k el este legat de greutatzi inerente perioadei de trecere de la capitalism la socialism caci in aceasta perioada lupta de clasa se ascute shi mai mult. SCINTEIA 1953 nr. 2547. TZaranii erau in culmea fericirii. Aplaudau din rasputeri. SAHIA N. 66. ◊ Loc. adv. La culme = cit se poate de mult la maximum. Cind auzeam noi pe mosh Luca pomenind cu drag de casa shi cind mai vedeam cum ramin satele shi locurile frumoase in urma shi tot altele necunoscute se infatzosheaza inaintene supararea noastra creshtea la culme. CREANGA A. 124. Rabdarea vinatorului era ajunsa la culme ODOBESCU S. III 47. ◊ Expr. Culmea culmilor! sau astai culmea! = (asta) intrece orice margini orice inchipuire e nemaipomenit. 3. (Popular) Prajina lunga atirnata in casele tzaraneshti de grinzi sau ashezata in preajma cuptorului care se ashaza haine obiecte casnice etc. Dea lungul prispelor atirna pe culmi velintze vargate camashi inflorite scurteici shi zavelci cusute cu fluturi. VLAHUTZA O. A. II 132. Cauta...pe sub pat pe culme shii dete nishte tzoale de pus pe dinsa. ISPIRESCU L. 396. Deasupra patului o culme care stau aruncate citeva haine ponosite. CONTEMPORANUL VII 490.