cúlme (cúlmi) s. f. 1. Virf creasta. 2. Coama linie de intersectzie a doua versante de acoperish. 3. Prajina orizontala in casele tzaraneshti de care se atirna haine. 4. Culme apogeu. 5. Desavirshire perfectziune. 6. Cruce de rama la stupi. 7. Pinza tzesuta in casa pentru impodobirea interiorului. Mr. culme megl. culmi. Lat. culmen (Diez I 133; Pushcariu 437; CandreaDens. 431; REW 2376; DAR); probabil prin intermediul unei forme *culmis; cf. alb. kuljm (Meyer 213; Philippide II 639) it. (sp.) colmo fr. comble sp. cumbre port. (gal.) cume. Der. culmish s. n. (culme); culminaritza s. f. (pinza de casa pentru mobile) care pare sa reprezinte un *culminaria (CandreaDens. 432; DAR). Der. neol. culmina vb. din fr.; culminant adj.; culminatzie s. f.