culme sf [At: URECHE ap. LET. I 141/33 / V: ~ma ~mie / Pl: ~mi shi (rar) ~muri / E: ml culmen] 1 Partea cea mai inalta a unui munte sau deal Si: creasta coama spinare varf (pop) culmish. 2 Muchie orizontala formata de cele doua planuri inclinate ale acoperishului. 3 (Reg) Grinda orizontala in care sunt fixatzi capriorii acoperishului. 4 (Pan) Muchia de sus a unui zid. 5 (Pgn) Partea cea mai de sus. 6 (Reg; la cal) Coama. 7 (Reg) Podoaba din varful coifului. 8 (Fig) Gradul cel mai inalt la care se poate ajunge Si: apogeu. 9 (Pfm; ilav) La (nob in) ~ Foarte mult. 10 (Pfm; ics) ~a ~milor Nemaipomenit! 11 (Reg) Prajina lunga (in casele tzaraneshti) fixata de grinzi de care se atarna haine tzesaturi sau obiecte. 12 (Reg; spc; lpl) Doua sau mai multe randuri de betze care se cladesc fagurii. 13 (Reg) TZesatura tzaraneasca colorata in forma de fashie intinsa pe perete k podoaba. 14 (Pfm; ie) Cei pe mine shi pe ~ Astai tot ce am! 15 Punctul cel mai inalt in traiectoria unui corp ceresc. 16 (Pfm; ie) A fi in ~a fericirii A fi foarte fericit. 17 (Pfm; ie) Astai ~a! Exprima indignarea.