CÚLME ~i f. 1) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; coama; creasta; spinare; creshtet; varf; pisc. 2) Punctul cel mai inalt fatza de orizont din drumul parcurs de un astru pe bolta cereasca. 3) fig. Punct culminant in evolutzia unui fenomen a unei situatzii sau a unei actziuni; apogeu. In ~ea fericirii. ◊ (Astai) ~ea! ~ea culmilor! asta intrece orice masura; e nemaipomenit. 4) Batz lung sprijinit de grinzi intro casa tzaraneasca care se atarna haine. [G.D. culmii] /<lat. culmen