17 definiții pentru apogeu
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APOGÉU, apogee, s. n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc. 2. Punctul cel mai depărtat de Pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Din fr. apogée.
apogéu sn [At: NEGRUZZI, S. I, 201 / Pl: ~ee, -ri / E: fr apogée, lat apogeus] 1 (Ast; îoc perigeu) Punctul la care un astru se află la cea mai mare depărtare de pământ. 2 (Fig) Culme. 3 Punct culminant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APOGÉU, apogee, s. n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc. 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Din fr. apogée.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
APOGÉU, apogee, s. n. 1. (Mai ales în legătură cu verbele «a fi» sau «a ajunge la») Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen; culme. Hamlet bănuiește pe unchiul său, această bănuială și ură contra unchiului său trebuie să crească pînă ce bănuiala ajunge o certitudine, ura ajunge la apogeul său și atunci el trebuie să «acționeze», răzbunînd moartea tatălui său. GHEREA, ST. CR. II 281. (Precedat de prep. «în», învechit) Puterea otomanilor... era pe atunci [în 1600] în apogeul său. NEGRUZZI, S. I 201. 2. (Astron.) Punctul cel mai depărtat de pămînt al orbitei reale a lunii sau al orbitei aparente a soarelui. Luna este la apogeu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APOGÉU, apogee, s. n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen; culme. 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Fr. apogée (< gr.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APOGÉU s.n. 1. (op. perigeu) Punctul de pe orbita unui astru care se găsește la cea mai mare distanță de Pământ. 2. (Fig.) Cel mai înalt punct al evoluției unui fenomen, a unei situații etc.; punct culminant, culme. [Pl. -ee (pron. -ge-e), -euri. / < fr. apogée, cf. it. apogeo, gr. apogeios < apo – departe de, ge – pământ].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOGÉU s. n. 1. punctul cel mai depărtat de Pământ de pe orbita unui satelit natural sau artificial. 2. punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei situații etc.; culme. (< fr. apogée, gr. apogaion)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APOGÉU ~e n. 1) Punct de pe orbita unui astru situat la cea mai mare depărtare de Pământ. 2) fig. Punct culminant în evoluția unui fenomen, a unei situații sau a unei acțiuni; culme. /<fr. apogée
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apogeu n. 1. Astr. punctul în care soarele sau luna se află la cea mai mare depărtare de pământ; 2. fig. gradul cel mai înalt: puterea să ajungă la apogeu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*apogéŭ n., pl. eĭe (lat. apogéum, d. vgr. apógeion, depărtat de pămînt [subînț. diástema, distanță], d. apó, de la, și gê, pămînt). Astr. Punct în care soarele orĭ luna e maĭ departe de pămînt, în opoz. cu perigeŭ. Fig. Culme, cel maĭ înalt grad: a fi la apogeu frumusețiĭ, gloriĭ, averiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
apogéu s. n., art. apogéul; pl. apogée
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apogéu s. n., art. apogéul; pl. apogée
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apogeu, pl. apogee
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
apogeu, -ee.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
APOGÉU s. (fig.) culme, culminație, zenit. (Cântăreț aflat la ~l carierei.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APOGEU s. (fig.) culme, culminație, zenit. (Cariera lui a ajuns la ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Apogeu ≠ perigeu
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N52) Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
apogeu, apogeesubstantiv neutru
- 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc. DEX '09 DLRLC DEX '98 DNsinonime: culme
- Hamlet bănuiește pe unchiul său, această bănuială și ură contra unchiului său trebuie să crească pînă ce bănuiala ajunge o certitudine, ura ajunge la apogeul său și atunci el trebuie să «acționeze», răzbunînd moartea tatălui său. GHEREA, ST. CR. II 281. DLRLC
- (Precedat de prepoziția «în») Puterea otomanilor... era pe atunci [în 1600] în apogeul său. NEGRUZZI, S. I 201. DLRLC
-
- 2. Punctul cel mai depărtat de Pământ la care se află un astru pe orbita sa. DEX '09 DLRLC DNsinonime: culminație zenit antonime: perigeu
- Luna este la apogeu. DLRLC
-
etimologie:
- apogée DEX '09 DEX '98 DLRM DN