APOGÉU apogee s. n. 1. (Mai ales in legatura cu verbele «a fi» sau «a ajunge la») Punct culminant in dezvoltarea unui fenomen; culme. Hamlet banuieshte pe unchiul sau aceasta banuiala shi ura contra unchiului sau trebuie sa creasca pina ce banuiala ajunge o certitudine ura ajunge la apogeul sau shi atunci el trebuie sa «actzioneze» razbunind moartea tatalui sau. GHEREA ST. CR. II 281. (Precedat de prep. «in» invechit) Puterea otomanilor... era pe atunci [in 1600] in apogeul sau. NEGRUZZI S. I 201. 2. (Astron.) Punctul cel mai departat de pamint al orbitei reale a lunii sau al orbitei aparente a soarelui. Luna este la apogeu.