cúlme f. (lat. culmen; it. colmo vfr. colme sp. cumbre pg. cume). Partea de sus coama: culmea indrazneliĭ. Asta e culmea culmilor e ne maĭ pomenit colosal. La culme in cel maĭ mare grad: obraznic la culme. Prajina ashezata orizontal de care se atirna haĭne velintze sh. a. in casele tzaranilor: rochitza de pe culme. (Teod. P. P. 305). V. sleme.