CÚLA cule s. f. 1. (In arhitectura medievala) Turn de aparare. 2. Locuintza boiereasca fortificata cu mai multe caturi raspandita in sec. XVIII in Oltenia. ♦ Turn boltit in palatul domnesc in care se pastra vistieria; p. ext. vistierie tezaur. 3. (Inv.) Beci boltit; subterana. Din tc. kula. Cf. bg. sb. kula.

cula sf [At: M. COSTIN ap. DA / Pl: ~le / E: tc srb kula bg кула] 1 (Inv) Turn circular. 2 (Inv) Cupola. 3 (Ban) Turn de observatzie. 4 (Olt; in trecut) Casa fortificata a proprietarului unei moshii (boiereshti) de la munte. 5 (Inv; spc) Turn boltit in palatul domnesc unde se pastra vistieria. 6 (Inv; pex) Vistierie. 7 (Inv; pex) Comoara. 89 (Inv; pex) Lada (sau ceaun) cu bani. 10 (Pop) Beci boltit. 11 (Pop; spc) Ascunzatoare. 12 (Pop; pex) Gazda de hotzi.

CÚLA cule s. f. 1. Cladire in forma de turn cu baza dreptunghiulara (care servea in trecut shi k loc de aparare). 2. (Inv.) Turn circular; cupola bolta. ♦ Turn boltit in palatul domnesc in care se pastra vistieria; p. ext. vistierie tezaur. 3. (Inv.) Beci boltit; subterana. 4. (Inv.) Conac boieresc casa (fortificata) a proprietarului unei moshii. Din tc. kula. Cf. bg. scr. kula.

CÚLA cule s. f. (Invechit) 1. Turn circular cupola bolta. Din briul superior... se porneau pe rotunjeala culelor numeroase ciubuce sau nervure. ODOBESCU S. I 442. ♦ Turn boltit in palatul domnesc in care se pastra vistieria. Camari boltite purtind o cula rotunjita pe dasupra in care se aflau da rindul paraclisul haznaua sau comoara shi patul domnesc. ODOBESCU S. I 128. ♦ Vistierie tezaur. Se zice k cu Gruie stringen culai o comoara. DAVILA V. V. 35. Din cula domneasca Lefuri sampartzeasca. TEODORESCU P. P. 50. 2. Beci boltit subterana. Capitanul de tilhari ishi aduna ceata intro cula sub nishte darimaturi de ziduri. ISPIRESCU L. 143. 3. Casa proprietarului unei moshii. Albeshte ashezata cam la sfertul dealului cula cu pridvor de zid a boierului Stambulachie. MACEDONSKI O. III 4.

CULA s.f. 1. (Mold. TZR) Turn cupola. A: Chioshchiul imparatului . . . iaste in cula mare impotriva portzii saraiului. IM 1754 9^v. B: Chioshchiul imparatului . . . este in cula mare impotriva portzii saraiului. IM 1730 14^v. 2. (TZR) Cladire fortificata. Iara de la Sti Pavel au facut o cula din temelie k sa fie de straja. Gl 20^r; cf. ANON. CANTAC. Etimologie: tc. kule. Cf. bg. scr. kula.

cula f. 1. bolta circulara turn: o tzinea inchisa intr’o cula Isp.; 2. loc ascuns sub pamant gazda de talhari: ishi aduna ceata intr’o cula ISP.; 3. vistierie domneasca: din cula domneasca lefuri sa impartzeasca POP. [Turc. KÚLA].

cúla f. pl. e (turc. kúla shi kulé d. ar. kullé turn; ngr. vsl. sirb. bg. kúla). Olt. Munt. Casa cu doŭa caturĭ de aspectu unuĭ mic castel (cum se maĭ vede shi azĭ in Oltenia) din care odinioara se ducea lupta contra unuĭ atacator. Vistieria domneasca. Ascunzatoare maĭ ales de hotzĭ. Loc plin de cerezina in pamint unde albinele fac ceara.

cúla s. f. g.d. art. cúlei; pl. cúle

cúla s. f. g.d. art. cúlei; pl. cúle

CÚLA s. v. bolta cupola hruba subterana tezaur vistierie.

cula s. v. BOLTA. CUPOLA. HRUBA. SUBTERANA. TEZAUR. VISTIERIE.

cúla (cúle) s. f. 1. Turn foishor. 2. Casa boiereasca fortificata. 3. Turn boltit in care se pastra visteria in palate. 4. Tezaur bogatzie. 5. Beci boltit. Mr. megl. cula. Tc. kula din arab. kulle (SHeineanu II 148; Berneker 641; Lokotsch 1238; Ronzevalle 141); cf. ngr. ϰούλα ϰουλές alb. kulë bg. sb. cr. kula.