CÚLA cule s. f. 1. Cladire in forma de turn cu baza dreptunghiulara (care servea in trecut shi k loc de aparare). 2. (Inv.) Turn circular; cupola bolta. ♦ Turn boltit in palatul domnesc in care se pastra vistieria; p. ext. vistierie tezaur. 3. (Inv.) Beci boltit; subterana. 4. (Inv.) Conac boieresc casa (fortificata) a proprietarului unei moshii. Din tc. kula. Cf. bg. scr. kula.