Definitzia cu ID-ul 443661:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cúla (cúle) s. f. 1. Turn foishor. 2. Casa boiereasca fortificata. 3. Turn boltit in care se pastra visteria in palate. 4. Tezaur bogatzie. 5. Beci boltit. Mr. megl. cula. Tc. kula din arab. kulle (SHeineanu II 148; Berneker 641; Lokotsch 1238; Ronzevalle 141); cf. ngr. ϰούλα ϰουλές alb. kulë bg. sb. cr. kula.