cupola sf [At: IORGA C. I. II 9 / Pl: ~le / E: fr coupole] 1 (Aht) Partea semisferica poligonala sau eliptica care alcatuieshte acoperamantul unui edificiu Si: bolta. 2 (Mar) Mic turn blindat de pe vasele de razboi inarmat cu tunuri shi care se poate roti.

CUPÓLA cupole s. f. Partea interioara concava bombata a unui dom a unei turle sau a unui mare edificiu; bolta. Intre doua eruptzii feroviare ale muntzilor... cintecul Oltului se aude k sub o cupola. BOGZA C. O. 172. ◊ (Metaforic) Salbaticul voda e in zale shi fier SHi zalelei zuruie crunte Gigantica poarto cupola pe frunte SHi vorbai e tunet rasufletui ger. COSHBUC P. I 206.

CUPÓLA s.f. 1. Constructzie executata din zidarie din metal etc. asemanatoare boltzii; bolta. 2. Structura anatomica in forma de bolta. ♦ Parte boltita a unui aparat. [< it. cupola fr. coupole].

CUPÓLA s. f. 1. bolta semisferica a unui edificiu. 2. structura anatomica in forma de bolta. 3. parte boltita a unui cuirasat a unei turele parashute etc. 4. forma de teren semisferica provenita din nivelarea unui inselberg. (< fr. coupole)

CUPÓLA ~e f. 1) Partea interioara boltita cu baza circulara a acoperishului unui edificiu; bolta. 2) Structura anatomica in forma de bolta. /<fr. coupole

cupola f. turnul cu bolta unei biserici.

*cúpola f. pl. e (it. cúpola [de unde fr. coupole] dim. d. cupa cupa. V. cupula). Dom turn boltit shi nu prea inalt cu partea de sus emisferica. Fort. Acoperish boltit supt care staŭ adapostite tunurile uneĭ cetatzĭ. Ob. cupóla (dupa fr.). Cp. cu virgula célula pílula góndola.

cupóla s. f. g.d. art. cupólei; pl. cupóle

cupóla s. f. g.d. art. cupólei; pl. cupóle

CUPÓLA s. bolta (inv.) cula sclip (turcism inv.) cubea. (~ la o turla.)

CUPOLA s. bolta (inv.) cula sclip (turcism inv.) cubea. (~ la o turla.)