hruba sf [At: (a. 1793) URICARIUL XI 315 / V: cr~ gr~ holu~ hur~ hurubla / Pl: ~be (reg) ~bi / E: mg huruba hurba pn gruba „groapa” ucr хруба „gaura sobei”] 1 Gaura pe sub pamant Si: peshtera. 2 Pivnitza mare cu multe cotituri nezidita Si: beci. 34 (Incapere sau) galerie subterana care serveshte la depozitarea produselor alimentare. 5 Cavitate subterana (zidita shi boltita) care serveshte k loc de trecere. 6 Casa primitiva cu acoperishul de pamant. 7 (If cr~) Scobitura facuta in zidul pivnitzei unde se pastreaza diferite lucruri. 8 Parte a hornului de deasupra acoperishului casei. 9 (Lpl; if hrubi] Deschizaturi facute in tavanul unei incaperi k sa patrunda in pod lumina sau sa iasa fumul.

HRÚBA hrube s. f. Incapere sub pamint (uneori zidita shi boltita) care serveshte la depozitarea produselor in special a celor alimentare; p. ext. cavitate subterana. Cu totul altceva a fost atunci cind sa descoperit dinamita. Aceasta a rupt neregulat a facut hrube shi crapaturi adinci un labirint intortocheat shi coltzuros. BOGZA TZ. 61. Sub temelia acestui castel se afla o hruba uriasha la o adincime mare in umedul intuneric al pamintului. VLAHUTZA O. A. 215. ◊ Fig. Trece din poiana in poiana intra apoi sub boltzi de frunze pe urma prin hrube adinci de verdeatza. GIRLEANU L. 26.

HRÚBA ~e f. 1) Galerie subterana servind k loc de trecere. 2) Cavitate subterana servind pentru depozitarea shi pastrarea produselor alimentare. 3) Locuintza rudimentara aflata pe jumatate sub pamant. /<ucr. hruba

HRUBA s.f. (Mold.) Gaura sub pamint. Au radicat o piatra shi au intrat pe o hruba. . . . si apoi au intrat intro sala mare pe supt pamint. H 1771 93^v. Etimologie: ucr. hruba.

hruba f. Mold. 1. gaura pe sub pamant suterana: aceasta hruba e boltita; 2. camara: hruba e casoaia omului sarac. [Ung. HURUBA (din nemtz. Grube)].

hrúba f. pl. e (rut. hrúba [gruba] soba ung. huruba bordeĭ d. germ. grube. V. groapa). Mold. Munt. Subterana becĭ pivnitza. Galerie ramificata din galeria principala a becĭuluĭ. In Trans. shi hurúba bordeĭ (Chendi Fragmente 94).

gruba sf vz hruba

hrúba s. f. g.d. art. hrúbei; pl. hrúbe

hrúba s. f. g.d. art. hrúbei; pl. hrúbe

HRÚBA s. 1. subterana (inv.) cula. 2. tainitza.

HRÚBA s. v. beci pivnitza.

HRUBA s. 1. subterana (inv.) cula. 2. tainitza.

hruba s. v. BECI. PIVNITZA.

hrúba (hrúbe) s. f. 1. Incapere subterana subsol. 2. Coliba bordei ingropat. 3. Parte exterioara a hornului. Mag. huruba „coliba ingropata” (Cihac II 507; DAR). Ultimul sens pare sa fie in legatura cu rut. hruba „soba” (Candrea; Scriban). Der. pe baza bg. koruba „scorbura intrun trunchi de copac” cf. alb. korubë „stup” (Conev 80) nu este probabila. Nu este clara nici legatura cu germ. Grube (Tiktin). Cf. tzig. hrobos „shantz” poate din rom.

grúba (be) s. f. 1. Gramada puzderie. 2. Carte de joc de zece puncte. Origine necunoscuta. Cuvint argotic.

hrúba hrube (huruba) s.f. (reg.) 1. Galerie subterana. 2. Gaura in pamant beci subsol pivnitza. 3. Coliba bordei. 4. Darapanatura (in Sacel). ♦ (top.) Huruba teren accidentat in Coroieni (Vishovan 2008). ♦ (onom.) Hruban nume de familie in Maramuresh. Din ucr. hruba „soba” (Scriban Candrea DEX MDA); din magh. huruba „bordei coliba ingropata” (Scriban; Cihac DA cf. DER; MDA).

hruba hrube s. f. (reg.) inchisoare penitenciar.

gruba adv. adj. (intl.) mult berechet