ÁNCORA ancore s. f. 1. Piesa grea de metal cu bratzele k nishte gheare care se coboara cu un lantz o franghie sau o parama de pe o nava in fundul apei unde se agatza pentru a tzine nava in loc. ◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca in calatorie (cu o nava). 2. Bara (de metal) in forma de T sau de X care impiedica un zid sa se darame. ♦ Cablu care fixeaza stalpi coshuri inalte de fabrica. Din it. lat. ancora.

ancora sf [At: (a. 1700) ap. HEM 1201 / V: (inv) ~nho~ / Pl: ~re / E: lat ancora (cf dubletul: anchira anghira)] 1 (Mrn) Piesa grea de metal cu doi (sau mai multzi) dintzi mari in forma de carlige care se lasa in apa (de pe corabie sau vapor) cu ajutorul unei franghii odgon sau lantz pentru k sa se infiga pe fundul apei shi astfel sa tzina corabia (sau vaporul) pe loc Cf matza rac. 2 (Ie) A arunca (sau lasa) ~ra A ancora. 3 A ridica ~ra A porni la drum. 4 (Aht) Piesa de fier in forma de S T sau X (fixata la capatul unei bare al unui cablu etc.) servind la legarea zidurilor intre ele a grinzilor de ziduri a coshurilor de pe sharpanta acoperishului etc. pentru a impiedica deplasarea lor (datorita greutatzii sau a presiunilor exercitate asupra lor). 5 (Is) ~ de turla Cablu care asigura tumul sondei petroliere (al unui pilon etc.) contra rasturnarii care ar cauzao vantul. 6 (Fig) Refugiu. 7 (Pop) Simbolul credintzei al stabilitatzii al calmului shi al constantzei pentru cineva.

ANCORA ancore s. f. 1. Piesa grea de metal cu bratzele k nishte gheare care se coboara cu un lantz o franghie sau o parama de pe o nava in fundul apei unde se agatza pentru a tzine nava in loc. ◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca in calatorie (cu o nava). 2. Bara (de metal) in forma de T sau de X care impiedica un zid sa se darame. ♦ Cablu care fixeaza stalpi coshuri inalte de fabrica. Din it. lat. ancora.

ÁNCORA ancore s. f. 1. Instrument greu de metal cu mai multzi dintzi ascutzitzi fixat la capatul unui lantz care marinarii il arunca in fundul apei infigindul in pamint spre a imobiliza vasul care navigheaza. [Evantia] ishi amintea k [Neagu] i spuse o data k la ancora e locul lui la postul de plecare. BART E. 236. ◊ Expr. A arunca (sau a lasa) ancora = a opri un vas intrun port a ancora. A ridica ancora = a pleca cu vasul din port; fig. (familiar) a porni la drum. Am ancorat de 5 zile shi ashtept. Nu shtiu cind o sa ridic ancora. Miroase a ciclon. SEBASTIAN T. 31. 2. Cablu cu care se fixeaza de pamint anumitzi stilpi constructzii inalte etc. ♦ Piesa de fier curbata sau formata din doua bare incrucishate care se fixeaza intre doua ziduri sau doua grinzi pentru a intari legatura dintre ele.

ÁNCORA ancore s. f. 1. Piesa grea de metal cu mai multe bratze cu gheare fixata la capatul unui lantz care marinarii o infig in pamantul din fundul apei spre a imobiliza vasul care navigheaza. 2. Piesa (de metal) care serveshte la ancorarea unui sistem tehnic. ♦ Cablu cu care se fixeaza de pamant anumitzi stalpi constructzii inalte etc. It. ancora (lat. lit. ancora).

ÁNCORA s.f. 1. Piesa grea metalica cu bratze in forma de carlige ascutzite care se lasa la fundul apei pentru a fixa o nava. ◊ A arunca ancora = a ancora; a ridica ancora = a pleca la drum cu o nava. 2. Cablu care intareshte anumitzi stalpi constructzii inalte etc. ♦ Piesa de otzel care intareshte legatura dintre elementele unei constructzii. [< lat. ancora cf. it. ancora].

ÁNCORA s. f. 1. piesa grea metalica in forma de carlige ascutzite pentru a fixa o nava. 2. cablu care intareshte anumitzi stalpi constructzii inalte etc. ◊ piesa de otzel care intareshte legatura dintre elementele unei constructzii. (< it. lat. ancora)

ÁNCORA ~e f. 1) Piesa grea de metal cu cateva bratze in forma de gheare cu care se imobilizeaza o nava. 2) Cablu cu care se fixeaza un element de constructzie. 3) Unditza cu trei carlige folosita la pescuitul unor peshti rapitori. [G.D. ancorei] /<it. lat. ancora

ancora f. 1. unealta de fier cu doi dintzi care se lasa in fundul marii spre a intzepeni corabia; 2. fig. ultimul mijloc: ancora de scapare.

*áncora f. pl. e (lat. áncora vgr. ánkyra). Mar. Un instrument de fer [1] cu bratze care se arunca in apa k sa fixeze corabia. (Aŭ shi buloanele un fel de ancora). A arunca ancora a ancora; a ridica ancora a porni cu corabia. Fig. Ancora de salvare mijloc de salvare. Vechĭ shi azĭ rar ánchira shi ánghira (dupa ngr.).

áncora s. f. g.d. art. áncorei; pl. áncore

áncora s. f. g. d. art. áncorei; pl. áncore

ÁNCORA s. (MAR.) (inv. shi reg.) rac (inv.) catusha matza.

ANCORA s. (MAR.) (inv. shi reg.) rac (inv.) catusha mitza.

áncora (áncore) s. f. Piesa de metal cu bratze k nishte gheare care se coboara cu un lantz de pe o nava pe fundul marii. Var. (inv.) anghira. Mr. angura. Lat. ancora (sec. XIX). Var. (sec. XV) din sl. anŭkira shi acesta din ngr. ἄγϰυρα sau ἄγϰουρα (Philippide II 631) cf. alb. angurë. Der. ancora vb. (a fixa cu ajutorul ancorei); ancoraj s. n. (ancorare).

a ridica ancora expr. a porni la drum a o lua din loc.