Definitzia cu ID-ul 405689:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

áncora (áncore) s. f. Piesa de metal cu bratze k nishte gheare care se coboara cu un lantz de pe o nava pe fundul marii. Var. (inv.) anghira. Mr. angura. Lat. ancora (sec. XIX). Var. (sec. XV) din sl. anŭkira shi acesta din ngr. ἄγϰυρα sau ἄγϰουρα (Philippide II 631) cf. alb. angurë. Der. ancora vb. (a fixa cu ajutorul ancorei); ancoraj s. n. (ancorare).