ÁNCORA ancore s. f. 1. Instrument greu de metal cu mai multzi dintzi ascutzitzi fixat la capatul unui lantz care marinarii il arunca in fundul apei infigindul in pamint spre a imobiliza vasul care navigheaza. [Evantia] ishi amintea k [Neagu] i spuse o data k la ancora e locul lui la postul de plecare. BART E. 236. ◊ Expr. A arunca (sau a lasa) ancora = a opri un vas intrun port a ancora. A ridica ancora = a pleca cu vasul din port; fig. (familiar) a porni la drum. Am ancorat de 5 zile shi ashtept. Nu shtiu cind o sa ridic ancora. Miroase a ciclon. SEBASTIAN T. 31. 2. Cablu cu care se fixeaza de pamint anumitzi stilpi constructzii inalte etc. ♦ Piesa de fier curbata sau formata din doua bare incrucishate care se fixeaza intre doua ziduri sau doua grinzi pentru a intari legatura dintre ele.