ANCORÁ ancorez vb. I. Tranz. 1. A fixa o nava sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. shi refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pamant (pentru a impiedica deplasarea sau rasturnarea lui). Din ancora.

ancora vti [At: MACEDONSKI O. I 161 / Pzi: ~rez / E: ancora] 1 A arunca ancora. 2 A opri (corabia vasul etc.) intrun loc aruncand ancora. 3 (Fig) A trage la... 4 A fixa bine (2). 5 (Fig) A aduce la realitate.

ANCORÁ ancorez vb. I. 1. Intranz. A fixa o nava sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. shi refl. Fig. A (se) fixa. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pamant (pentru a impiedica deplasarea sau rasturnarea lui). Din ancora.

ANCORÁ ancorez vb. I. Intranz. A lasa ancora in apa pentru a asigura impotriva valurilor sau a curentzilor o nava care statzioneaza; p. ext. a opri o nava sau (subiectul fiind nava) a se opri din plutire. Am ancorat de cinci zile shi ashtept. SEBASTIAN T. 31. Corabii shi vapoare dea lungul malurilor dormeau ancorate priponite cu fringhii groase de sirma. BART E. 126. Un fluierat porneshte de la vapoarele ancorate in port. DUNAREANU CH. 84. Ancoreaza marinare! Iata: noaptea sa lasat. MACEDONSKI O. I 161. ♦ Fig. A se fixa de o baza solida. Padurea raminea sa se zbata pe loc ancorata in piatra shi pamint. DUMITRIU N. 187.

ANCORÁ ancorez vb. I. 1. Intranz. A lasa ancora in apa pentru a asigura impotriva valurilor sau a curentzilor o nava care statzioneaza; p. ext. a se opri din plutire. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pamant (pentru a impiedica deplasarea sau rasturnarea lui). Din ancora.

ANCORÁ vb. I. 1. intr. A scufunda ancora in apa pentru a fixa o nava care statzioneaza; (p. ext.) a se opri din plutire. 2. tr. A lega un sistem tehnic de un altul sau de pamant pentru mai multa stabilitate. ♦ tr. refl. (Fig.) A (se) fixa pe o baza solida. [< it. ancorare].

ANCORÁ vb. I. intr. a imobiliza o nava o mina cu ajutorul ancorei (1). II. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pamant pentru mai multa stabilitate. III. tr. refl. (fig.) a (se) fixa pe o baza solida. (< it. ancorare)

A ANCORÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre persoane) A scufunda ancora pentru a opri nava din deplasare; a arunca ancora. 2) (despre nave sau corpuri plutitoare) A imobiliza cu ajutorul unei ancore. 3) fig. A ajunge definitiv (undeva). 2. tranz. (sisteme tehnice elemente de constructzie) A fixa de pamant (sau de alt sistem tehnic) un element de constructzie. /Din ancora

ancorà v. a arunca ancora.

*ancoréz v. intr. (it. ancorare fr. ancrer). Arunc ancora opresc corabia ancorind. Fig. Ma opresc dupa oarecare umblet: a ancora intr’un partid.

ancorá (a ~) vb. ind. prez. 3 ancoreáza

ancorá vb. ind. prez. 1 sg. ancoréz 3 sg. shi pl. ancoreáza