DUMNEZÉU (2) dumnezei s. m. 1. N. pr. (In religiile monoteiste) Fiintza suprema personala cauza transcendenta primordiala principiu fundamental al existentzei shi ordinii universale creator shi judecator al lumii binele absolut shi principiu al mantuirii care actzioneaza in istorie. ♦ (In religia creshtina) Dumnezeu (1) care este unic dar in acelashi timp intreit in: Tatal Fiul shi Duhul Sfant. ◊ Loc. adj. Batut de Dumnezeu = napastuit nenorocit. ◊ Expr. Incotro (sau unde cum) tea indrepta Dumnezeu = la voia intamplarii oriunde. (Va fi) cum va da (sau va vrea) Dumnezeu = (va fi) cum so intampla la intamplare potrivit destinului. Cum da Dumnezeu = cum se intampla; p. ext. prost rau. A porni (sau a merge etc.) cu Dumnezeu = a porni (sau a merge etc.) in pace cu bine sanatos. Cu Dumnezeu inainte! = noroc! succes! (la drum intro actziune intreprinsa etc.). A nu avea (sau a fi fara) niciun Dumnezeu = a nu crede in nimic; a nu avea (sau a fi fara) niciun sens nicio valoare niciun gust. A lasa (pe cineva) in plata (sau in shtirea) lui Dumnezeu = a lasa (pe cineva) in pace sau la voia intamplarii. A (se) ruga (k) de totzi Dumnezeii = a se ruga cu insistentza; a implora. Parca (sau i se pare k) a apucat (sau a prins) pe Dumnezeu de (un) picior se spune despre cineva care are un mare shi neashteptat noroc. (Purtand accentul in fraza) Dumnezeu shtie! = nu se shtie! Dumnezeule! exclamatzie de spaima durere deznadejde entuziasm mirare. Pentru (numele lui) Dumnezeu! exclamatzie de implorare deznadejde sau dezaprobare. Ce Dumnezeu! exclamatzie de necaz de nemultzumire. Sa dea Dumnezeu! = (formula de urare) sa se implineasca ceea ce doresc (sau doreshti etc.)! 2. Divinitate zeu. Lat. dom(i)ne deus.

dumnezéu [At: PSALT. HUR. ap. PSALT. 5/15 / V: (reg) ~zắu ~nazắu (inv) ~niz~ ~nizắu dom~ / Pl: (rar) ~ei / E: lat dom(i)ne deus] 1 sm Fiintza suprema in religiile monoteiste creator al lumii principiu fundamental al existentzei shi al ordinii universale Si: (irg) dumnezelea. 2 sm Divinitate. 3 sm Zeu. 4 sm Idol. 5 smi (Ila) Batut de ~ Napastuit. 6 smi (Ila) Lipsit de noroc. 7 smi (Ilav) Cum da ~ Cum se intampla. 8 smi (Ial; pex) Rau. 911 smi (Ie) Dumnezeule! Exclamatzie de uimire de spaima sau de entuziasm. 12 smi (Ie) Pentru (numele lui) Dumnezeu! Exclamatzie prin care se implora. 13 smi (Iae) Exclamatzie prin care se exprima deznadejdea. 14 smi (Iae) Exclamatzie prin care se exprima dezaprobare fatza de ceva. 15 smi (Ie) Ce ~! Exclamatzie prin care se exprima nemultzumirea. 16 smi (Ie) Sa dea ~ sa ajute ~ Formula de urare. 17 smi (Iae) Exclamatzie prin care vorbitorul invoca divinitatea in sperantza de a avea succes. 18 smi (Ie) ~ sa ma ierte! Exclamatzie prin care vorbitorul doreshte sa fie iertat pentru cele ce face sau spune. 19 smi (Ie) ~ sal ierte! Formula rostita la moartea cuiva sau cand se vorbeshte despre cineva decedat. 20 smi (Ie) ~ sa ierte! (pe cineva) Exclamatzie rostita de vorbitor atunci cand cineva pacatuieshte. 21 smi (Ie) Unde (sau pe ce) pune (el) mana pune shi ~ mila Proverb rostit la adresa unei persoane caruia i merg toate din plin. 22 smi (Ie) ~ cu mila! Exclamatzie rostita cand o actziune viitoare e considerata k nesigura sau supusa eshecului. 23 smi (Ie) Prin (sau din sau cu) mila lui ~ Formula rostita cand se doreshte realizarea unei actziuni grele care ar putea fi supusa eshecului. 24 smi (Ie) Ferita (sau sa te fereasca) ~ A se pazi de o nenorocire. 25 smi (Ie) A(i) pune (cuiva) ~ mana in cap A avea noroc pe neashteptate. 26 smi (Ie) Parca (sau i se pare k) a apucat (sau a prins) pe Dumnezeu de (un) picior Se spune despre cineva care are o bucurie sau o realizare neashteptata. 27 smi (D. oameni; ie) A fi uitat de ~ A fi foarte batran. 28 smi (D. oameni; iae) A fi lipsit de noroc. 29 smi (D. un loc; iae) A fi foarte indepartat de lumea civilizata. 30 smi (Ie) A se uita la cineva k la ~ A iubi pe cineva foarte tare. 31 smi (Ie) A porni (a merge etc.) cu ~ A calatori linishtit. 32 smi (Iae) Urare de noroc. 33 smi (Ie) ~ shtie! Exclamatzie rostita cand nu se shtie ceva. 34 smi Cum (sau ce) da (sau vrea aduce lasa etc.) ~ ! Exclamatzie rostita atunci cand o actziune viitoare este lasata sa se intample cum este sortita sa fie. 35 smi (Ie) Incotro (sau unde cum) tea indrepta ~ La voia intamplarii. 36 smi (D. oameni; ie) A nu avea (a fi fara) nici un ~ A nu fi bun de nimic. 37 smi (D. oameni; iae) A fi fara capatai. 38 smi (D. vorbe lucruri etc.; iae) Fara nici un sens. 39 smi (Ie) A da cu barda (sau cu piatra etc.) in ~ A fi nesocotit. 40 smi (Ie) A lasa (pe cineva) in plata (sau in shtirea) lui ~ A lasa pe cineva in pace. 41 smi (Iae) A lasa pe cineva sa faca ce vrea. 42 smi (Ie) A (se) ruga pe (sau de) totzi eii A se ruga cu insistentza Si: a implora. 43 smi (Ie) A fi omul lui ~ A fi om bun. 44 smi (Iae) A fi slujitor al lui Dumnezeu. 45 smi (Ie) A fi painea lui ~ A fi foarte bun. 46 smi (Ie) Cu ~ inainte! Urare de succes.

DUMNEZÉU (rar) dumnezei s. m. 1. Fiintza supranaturala considerata in credintzele religioase drept creatoare a lumii shi cea care determina destinul oamenilor. ◊ Loc. adj. Batut de Dumnezeu = napastuit nenorocit. ◊ Expr. Incotro (sau unde cum) tea indrepta Dumnezeu = la voia intamplarii oriunde. (Va fi) cum va da (sau va vrea) Dumnezeu = (va fi) cum so intampla la intamplare potrivit destinului. Cum da Dumnezeu = cum se intampla; p. ext. prost rau. A porni (sau a merge etc.) cu Dumnezeu = a porni (sau a merge etc.) in pace cu bine sanatos. Cu Dumnezeu inainte! = noroc! succes! (la drum intro actziune intreprinsa etc.) A nu avea (sau a fi fara) nici un Dumnezeu = a nu crede in nimic; a nu avea (sau a fi fara) nici un sens nici o valoare nici un gust. A lasa (pe cineva) in plata (sau in shtirea) lui Dumnezeu = a lasa (pe cineva) in pace sau la voia intamplarii. A (se) ruga (k) de totzi Dumnezeii = a se ruga cu insistentza; a implora. Parca (sau i se pare k) a apucat (sau a prins) pe Dumnezeu de (un) picior se spune despre cineva care are un mare shi neashteptat noroc. (Punand accentul in fraza) Dumnezeu shtie! = nu se shtie! Dumnezeule! exclamatzie de spaima durere deznadejde entuziasm mirare. Pentru (numele lui) Dumnezeu! exclamatzie de implorare deznadejde sau dezaprobare. Ce Dumnezeu! exclamatzie de necaz de nemultzumire. Sa dea Dumnezeu! = (formula de urare) sa se implineasca ceea ce doresc (sau doreshti etc.)! 2. Divinitate zeu. Lat. dom(i)ne deus.

DUMNEZÉU (rar) dumnezei s. m. 1. (In conceptziile religioase monoteiste) Fiintza inchipuita k fiind creatoarea lumii. Cinstea cu toata lumea pascindushi barba roshie shi nui pasa de nimeni nici de mitropolitul dar inca de dumnezeu! SADOVEANU O. II 92. Sa nu dea dumnezeu cel sfint Sa vrem noi singe nu pamint. COSHBUC. P. I 209. ◊ (Astazi adesea cu slab contzinut religios in locutziuni shi expresii) Loc. adj. Batut de dumnezeu = napastuit nenorocit. Taci femeie vorbi ostenit Ion; nu ma mai amari shi tu cas destul eu de batut de dumnezeu. SADOVEANU O. II 153. ◊ Expr. Incotro (sau unde cum) tea indrepta dumnezeu = la voia intimplarii. Dute shi tu incotro tea indrepta dumnezeu. CREANGA P. 285. (Va fi) cum va da (sau va vrea) dumnezeu = cum sa intimpla. Am sa pornesc shi eu intrun noroc shi cum a da dumnezeu. CREANGA P. 193. Cum da dumnezeu = cum se intimpla; p. ext. prost rau. Intre preotzi era cind cearta cind vreme buna cum da dumnezeu. SADOVEANU O. II 37. (A porni a merge etc.) cu dumnezeu = (a porni a merge etc.) in pace sanatos. Dute inainte cu dumnezeu. CAMILAR N. I 99. Ramii cu dumnezeu tata shi sa te gasesc sanatos! ISPIRESCU L. 16. Cu dumnezeu inainte! = noroc! succes! A nu avea (sau a fi fara) nici un dumnezeu = a nu avea nici un haz nici o noima. A lasa (pe cineva) in plata (sau in shtirea) lui dumnezeu = a lasa (pe cineva) in pace de capul lui. Dacam auzit asha... am lasato in plata lui dumnezeu. CREANGA P. 116. Omul lui dumnezeu v. om. Parca (sau i se pare k) a apucat (sau a prins) pe dumnezeu de (un) picior se spune despre cineva care are o bucurie neashteptata. I sa parea k prins pe dumnezeu deun picior cind tea vedea acasa. CREANGA P. 130. Dumnezeu shtie = nu se shtie. Dumnezeu shtie ceau boscorodit eu nu shtiu k deabia imi tzineam sufletul de frica. SADOVEANU O. II 71. Dumnezeule! exclamatzie de spaima durere deznadejde entuziasm mirare. O dumnezeule! Blastemul Olgai se implini! NEGRUZZI S. I 41. Pentru (numele lui) dumnezeu! exclamatzie de implorare de deznadejde sau de dezaprobare a unei fapte. Va rog pentru dumnezeu datzi ordin! CAMILAR N. I 77. Pentru dumnezeu domnule profesor putzina tzinuta. CAMIL PETRESCU T. III 321. Ce dumnezeu! exclamatzie de necaz nemultzumire. Eshti fata deshteapta ce dumnezeu! CAMIL PETRESCU T. III 187. Dar ce dumnezeu? Parcau intrat in pamint. CREANGA P. 24. Sa dea dumnezeu! formula de urare. Noroc sa dea dumnezeu shi spor! SADOVEANU O. II 63. Cu bine sa dea dumnezeu jupine. CREANGA P. 113. (Uneori la pl.) A (se) ruga de totzi dumnezeii = a ruga (pe cineva) cu insistentza. Am inceput... a ne ruga de totzi dumnezeii sa nu ne slutzeasca. CREANGA A. 27. Te mai rog de totzi dumnezeii sami imprumutzi macar o data carul. id. P. 45. ◊ (Cuvintul este complet lipsit de contzinut religios) Numai eu nu shtiu ce dumnezeu aveam k nu puteam atzipi in ruptul capului. SADOVEANU O. II 70. Ce dumnezeu au de gind sa faca? id. ib. 71. 2. Divinitate zeu. Aban fiind preot al dumnezeului nostru Mitra a poruncit... rugaciunile. SADOVEANU D. P. 9. Pareau copii ale acelor triburi de iranieni care se credeau dea dreptul coborite din soare shi careshi facusera din Helios singurul dumnezeu. MACEDONSKI O. III 15. Stramoshii mei Sint fii de dumnezei. ALEXANDRESCU P. 108.

Dumnezeu s. in constr. pana la Dumnezeu Extraordinar ◊ „O manipulare pana la Dumnezeu” D. 46/93 p. 12. ◊ „E scena cand Falstaf i shopteshte pudic nu pana la Dumnezeu ci luat parca de la dreapta Lui: «Sunt batran sunt batran» [...]” D. 156/96 p. 12

DUMNEZÉU ~i m. sing. (in conceptziile religioase) Fortza supranaturala creatoare shi carmuitoare a lumii; demiurg; divinitate; ◊ Pentru (numele lui) ~! exclamatzie ce exprima o rugaminte staruitoare sau o dezaprobare categorica. Cum da ~ la intamplare. Batut de ~ napastuit de soarta. /<lat. dom[i]nedeus

Dumnezeu m. 1. divinitatea creshtina (in opozitziune cu cea pagana numita simplu zeu); adesea in exclamatziuni de uimire de indurare de tagaduire: cum Dumnezeu! pacat de Dumnezeu! fereasca Dumnezeu!; 2. uneori (la pl.) shi cu sensul special al lui zeu: se roaga de totzi dumnezeii k sai dea ajutor CR. 3. fiintza suprema creatorul shi conservatorul a tot ce exista: a adora pe Dumnezeu; 4. fig. obiect de entuziasm de veneratziune profunda. [Lat. DOMINE DEUS lit. Doamne Dumnezeule!]. V. zeu shi zau.

dumnezéŭ m. (lat. dómine déus domnule zeŭ doamne zeule; it. domeneddio. Gen al luĭ Dumnezeŭ cind e vorba de cel creshtinesc shi al dumnezeuluĭ cind e vorba de un zeŭ oarecare. Cand urmeaza un pronume posesiv nu se face diferentza: al dumnezeuluĭ nostru. Totushĭ se zice shi al lu Dumnezeu nostru; voc. Doamne shi maĭ rar Dumnezeule). Fiintza suprema creatoru shi conservatoru lumiĭ. Zeŭ. Fig. Persoana saŭ lucru adorat: dumnezeu multora e banu. Cum da Dumnezeŭ V. cum. A apuca pe Dumnezeŭ de picĭor a da peste un mare noroc. Cultu adevaratuluĭ Dumnezeŭ era neshtiut de ceĭ vechĭ. Egipteniĭ aŭ avut ideĭa unuĭ zeŭ unic shi de la eĭ aŭ luat Jidaniĭ. Citzĭva filosofi intre altzĭ Socrate shi Platone aŭ avut aceasta ideĭe care apoĭ a epurato creshtinizmu.

Nascatoare (de Dumnezeu) f. Maica Domnului.

!Dumnezeu (divinitatea) s. propriu m. g.d. lui Dumnezeu / (pop.; relig.) Dumnezeului (laso ~)

Dumnezéu (divinitatea suprema) s. propriu m. g.d. lui Dumnezéu/(in expr. shi ) Dumnezéului (laso ~)

Dumnezéu s. pr. m. g.d. art. lui Dumnezéu (in expr. shi Dumnezéului)

Dumnezéu (zeu) s. m. art. dumnezéul; pl. dumnezéi art. dumnezéi

Dumnezeu.

DUMNEZÉU s. (BIS.) 1. atotputernicul (art.) creatorul (art.) divinitate domnul (art.) dumnezeire parinte providentza puternicul (art.) stapanul (art.) tatal (art.) ziditorul (art.) (in limbajul bisericesc) preabunul (art.) preainaltul (art.) preaputernicul (art.) (inv. shi pop.) pronie (pop.) sfantul (art.) santul (art.) (inv.) atottziitorul (art.) tvoretz zeu. 2. v. zeu.

DUMNEZEU s. (BIS.) 1. atotputernicul (art.) creatorul (art.) divinitate domnul (art.) dumnezeire parinte providentza puternicul (art.) stapinul (art.) tatal (art) ziditorul (art.) (in limbajul bisericesc) preainaltul (art.) preaputernicul (art.) (inv. shi pop.) pronie (pop.) sfintul (art.) sintul (art.) (inv.) atottziitorul (art.) tvoretz zeu. 2. divinitate idol zeitate zeu (inv.) bolovan boz chip faptura simulacru zin. (~ al unui popor antic.)

Dumnezéu (dumnezéi) s. m. Fiintza suprema creator shi cirmuitor al lumii. Mr. dhumnidza(u) megl. dumnizesc. Lat. dǒmĭnĕ dĕus (Pushcariu 558; REW 2734) cf. it. domeneddio v. prov. domerdieus v. fr. damnedieu. Cf. zau. Der. dumnezeiesc adj. (divin; milostiv); dumnezeieshte adv. (minunat divin); dumnezei (var. indumnezei) vb. (a diviniza; a adora k pe Dumnezeu); dumnezeire s. f. (divinitate; divinizare; inv. religiozitate); nedumnezeire s. f. (inv. impietate); dumnezeitza (var. dumnezeoaie dumnezeoaica) s. f. (inv. zeitza).

AGNUS DEI (cuv. lat. „Miel al lui Dumnezeu”) denumirea partzii de incheiere a misei* (v. ordinarium missae); a fost introdusa in serviciul catolic de catre papa Sergiu I in sec. 7 pe un verset din Evanghelia dupa Ioan.

Dumnezắu s.m. (pop.) Dumnezeu divinitate suprema in religia creshtina; „ziditorul lumii”: „Dama mama cui vreu eu / K tea bate Dumnezau” (Biltziu 2006: 175). ♦ (top.) Piciorul lui Dumnezeu deal in loc. Suciu de Sus (Vishovan 2008: 198). Poiana lui Dumnezeu potrivit legendei prima denumire a localitatzii Poienile de sub Munte data de intemeietori: „Au gasit o poienitza care au botezato Poiana Domnului Dumnezeu caci de pe poiana se vedea numai cerul Domnului” (Beuca Zebreniuc 2007: 21). ♦ (astr.) Scaunul lui Dumnezeu numele popular al constelatziei Casiopeia; locul de unde veghea divinitatea asupra universului. Lat. domine deus „doamne zeule” (Scriban DER DEX MDA) cf. rad. i.e. *deywós (sansk. deva lit. dievas gal. duw irl. dia gr. Zeus rus. dívo pol. dziw).

Dumnezeu s. m. 1. Numele impropriu dat fiintzei supreme spirituala personala shi eterna care are plenitudinea perfectziunilor shi nu este conditzionat de nimeni shi nimic din afara Lui. El este „Tatal atottziitorul facatorul cerului shi al pamantului al tuturor celor vazute shi nevazute” care fiintzeaza in trei persoane (ipostase): Tatal Fiul shi Sfantul Duh (Sfanta Treime). El nu poate fi definit shi nici cunoscut in fiintza shi dumnezeirea Sa decat numai prin lucrarile shi manifestarile Lui in lume (Ioan 1 18) care o guverneaza shi i poarta de grija. ◊ Expr. Cum da Dumnezeu = cum se intampla; p. ext. prost rau. Cu Dumnezeu inainte! = noroc! succes! A nu avea niciun Dumnezeu = a nu crede in nimic. A (se) ruga (k) de totzi dumnezeii = a implora. Parca a apucat pe Dumnezeu de (un) picior = se spune despre cineva peste care a dat un mare noroc. Dumnezeu shtie! = nu se shtie! Dumnezeule! = exclamatzie de spaima de durere de mirare. Pentru (numele lui) Dumnezeu! = exclamatzie de implorare deznadejde sau dezaprobare. Ce Dumnezeu! = exclamatzie de necaz de nemultzumire. Sa dea Dumnezeu! = (formula de urare) sa se implineasca ceea ce doresc (doreshti etc)! 2. Divinitate zeu. Din lat. dom(i)ne deus.

DUMNEZEU (lat. dom(i)ne deus) s. m. (cu regim de nume propriu) 1. (In religiile monoteiste) Fiintza suprema personala cauza transcendenta primordiala principiu fundamental al existentzei shi ordinii universale creator proniator shi judecator al lumii. Monoteismul iudaic shi cel islamic il separa pe D. de lume (deism) pe cand cel creshtin imbina prezentza shi activitatea lui D. in lume prin energiile sale divine necreate (imanentza) cu realitatea Sa infinita shi veshnica de dincolo de lumea timpului shi spatziului (transcendentza). Creshtinismul mai afirma k D. unu in fiintza este intreit in persoane (ipostasuri): Tatal Fiul shi Duhul Sfant. 2. Divinitate zeu. ◊ Expr. A nu avea (sau a fi fara) nici un Dumnezeu = a nu avea (sau a fi fara) niciun sens valoare gust.

„Nihil sine Deo” („Nimic fara Dumnezeu”) deviza inscrisa incepand din 1867 pe shtampile monedele shi drapelele statului roman pana in 1947 cand a fost inlaturata de regimul comunist.

DEO GRATIAS (lat.) gratzie multzumita lui Dumnezeu Cuvinte folosite adeseori in rugaciunile catolice. Se intrebuintzeaza familiar pentru a exprima multzumirea in legatura cu reushita unei actziuni.

L’HOMME PROPOSE DIEU DISPOSE (fr.) omul propune Dumnezeu dispune Finalizarea unor actziuni ale omului nu depinde totdeauna de vointza sau dorintza lui.

MARIA (NASCATOAREA DE DUMNEZEU FECIOARA MARIA SFANTA FECIOARA MAICA DOMNULUI MADONNA) (reprezinta forma gr.lat. a ebr. Miriam „doamna/stapana”) mama lui Iisus Hristos nascut prin puterea Duhului Sfant. Fiica lui Ioachim shi a Anei originara din Galileea care nu au avut copii pana la o varsta inaintata. Ruda cu Elisabeta mama lui Ioan Botezatorul. La varsta de 3 ani a fost adusa la Templu shi lasata aici pana la varsta de 12 ani cand a fost logodita cu mai varstnicul Iosif care ia respectat legamantul de a ramane veshnic fecioara. Primeshte apoi de la arhanghelul Gavriil vestea k va nashte un fiu „Fiul Celui Preainalt” care va primi tronul lui David. Potrivit traditziei k urmare a ordinului imparatului roman August de a se efectua numaratoarea populatziei se reintoarce in Bethlehem cetatea ei de bashtina. Aici il va nashte pe Iisus (Mesia). Datorita poruncii lui Irod (care se temea cashi va pierde tronul la nashterea lui Mesia) de a fi ucishi totzi pruncii mai mici de doi ani M. shi Iosif impreuna cu pruncul lor sau refugiat in Egipt de unde au revenit dupa trei ani in Nazaret unde Iisus a trait pana la varsta de 30 ani cand shia inceput misiunea de mantuire. Dupa cum cereau legile religioase evreieshti cand Iisus a implinit 12 ani M. shi Iosif lau prezentat la Templul din Ierusalim unde Simeon lea proorocit k fiul lor este Mantuitorul. M. a fost adeseori alaturi de fiul ei (la nunta din Cana pe Golgota unde impreuna cu alte femei shi cu ucenicii sa aflat sub Crucea Rastignirii cand Iisus a incredintzato discipolului sau Ioan spre ai purta de grija). Potrivit „Noului Testament” dupa Rastignirea shi Invierea lui Iisus M. a mai trait 11 ani alaturi de grupul apostolilor din Ierusalim fiind probabil martora Pogorarii Duhului Sfant. Conciliul de la Efes (431) ia conferit M. calitatea de „Maica a Domnului” atribuindui o contributzie proprie la lucrarea dumnezeiasca a mantuirii. De atunci dar mai ales in sec. 1719 sarbatorile in onoarea ei se inmultzesc religia catolica dezvoltand in teologie ideea Imaculatei Conceptziuni care in 1854 a fost adoptata k dogma prin bula papala Ineffabilis Deus (data de Pius IX). Conciliul Vatican II (18621865) i confera titlul de „Mama a Bisericii”. Biserica ortodoxa o praznuieshte in patru zile din an: Nashterea Maicii Domnului (8 sept.) Intrarea in Biserica a Maicii Domnului (21 nov.) Buna Vestire (25 mart.) shi Adormirea Maicii Domnului (15 aug.).

REDDE CAESARI QUAE SUNT CAESARIS ET QUAE SUNT DEI DEO (lat.) dai Cezarului cele ce sunt ale Cezarului shi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu Matei 22 21. La intrebarea fariseilor daca trebuie sa plateasca tribut romanilor Iisus a aratat o moneda care era gravata efigia imparatului shi a dat acest raspuns. Sensul cuvintelor este: a da fiecaruia ce i se cuvine.

VOX POPULI VOX DEI (lat.) vocea poporului (e) vocea lui Dumnezeu Alcuin „Scrisoare catre Carol cel Mare”. Consensul general este cel ce confera valoare de adevar de justetze unei atitudini sau opinii.

a da cu bardan Dumnezeu expr. (pop.) a actziona fara scrupule.

a nu avea nici un Dumnezeu expr. a fi lipsit de sens a nu avea noima

a prinde pe Dumnezeu de un picior expr. a avea parte de un noroc mare shi neashteptat.

ai pune Dumnezeu (cuiva) mana in cap expr. a fi norocos a da de noroc.

al strange Dumnezeu de pe pamant expr. (pop.) a muri.

painea lui Dumnezeu expr. (d. oameni) bun la suflet inimos generos altruist