Dumnezéu (dumnezéi) s. m. Fiintza suprema creator shi cirmuitor al lumii. Mr. dhumnidza(u) megl. dumnizesc. Lat. dǒmĭnĕ dĕus (Pushcariu 558; REW 2734) cf. it. domeneddio v. prov. domerdieus v. fr. damnedieu. Cf. zau. Der. dumnezeiesc adj. (divin; milostiv); dumnezeieshte adv. (minunat divin); dumnezei (var. indumnezei) vb. (a diviniza; a adora k pe Dumnezeu); dumnezeire s. f. (divinitate; divinizare; inv. religiozitate); nedumnezeire s. f. (inv. impietate); dumnezeitza (var. dumnezeoaie dumnezeoaica) s. f. (inv. zeitza).