ZADARÍ zadarasc vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A intarata a provoca pe cineva; a sacai a necaji a hartzui. ♦ A rascoli a tulbura. 2. A atzatza focul. [Var.: zadarí vb. IV] Din bg. zadarjam sb. zadirati.

zadari v [At: PSALT. 315 / V: (irg) ~ri zad~ (inv) zederi (reg) zidari zid~ jidari (Pzi: jidar) / Pzi: ~rasc shi (reg) zadar jadar / E: vsl задьрати задерж] 1 (Irg; c. i. fiintze) A provoca (1). 2 A sacai (1). 3 (Fig) A nelinishti. 4 (Rar; d. corpuri de armata) A hartzui. 5 (Pop; csnp) A nimici (1). 6 (Olt; c. i. rani bube etc.) A zgandari (8). 7 (Rar; c. i. foc flacari etc.) A atzatza (1).

zadari vb. IV. tr. 1 A intarita a irita pe cineva; a sicii a necaji a hartzui. Slugile... nul mai zadarau (CE. PETR.). ♦ Fig. A rascoli a tulbura. 2 A intetzi focul (rascolind lemnele carbunii aprinshi). • prez.ind. asc. shi zadari vb. IV. /<sl. veche. задьратн.

zadari vb. IV. tr. 1 A intarita a irita pe cineva; a sicii a necaji a hartzui. Slugile... nul mai zadarau (CE. PETR.). ♦ Fig. A rascoli a tulbura. 2 A intetzi focul (rascolind lemnele carbunii aprinshi). • prez.ind. asc. shi zadari vb. IV. /<sl. veche. задьатн.

ZADARI zadarasc vb. IV. Tranz. 1. A intarata a provoca pe cineva; a sacai a necaji a hartzui. ♦ A rascoli a tulbura. 2. A atzatza focul. [Var.: zadarí vb. IV] Din bg. zadarjam scr. zadirati.

ZADARÍ zadarasc vb. IV. Tranz. (SHi in forma zadari) 1. A sicii a necaji a intarita a provoca. Slugile... nul mai zadarau k peun ciine printre gratii. C. PETRESCU I. II 226. El? sa indrazneasca... Adelutzii mele?... Ashteapta martzafoiule sa tenvatz eu a zadari fetele. ALECSANDRI T. 964. ◊ Fig. Zaharia Duhu simtzi zadarindul o nemultzumire k zborul unei viespi carei da tircoale. C. PETRESCU R. DR. 126. Robinson a carui soarta venise intrun punct de hotarire zadarindui toata ticna nu putea sa se astimpere la un loc. DRAGHICI R. 297. ♦ (Despre trupe inarmate) A hartzui. In tot cursul verii ne zadarise ei bintuind tare tirguletzul nostru Bechetul shi imprejmuirile lui. ODOBESCU S. III 568. 2. Fig. (Cu privire la foc) A rascoli pentru a intetzi shi a face sa arda mai bine. A rupt un manunchi de stuf uscat zadarind flacarile deocamdata leneshe. SADOVEANU N. F. 69. Varianta: zadarí vb. IV.

ZADARI zadarasc vb. IV. Tranz. 1. A intarata a provoca pe cineva; a sacai a necaji pe cineva. ♦ A rascoli a tulbura. ♦ A ataca pe neashteptate a hartzui. 2. Fig. A atzatza focul. [Var.: zadarí vb. IV] Bg. zadirjam sb. zadirati.

A ZADARÍ ~asc tranz. 1) (fiintze) A aduce in mod intentzionat intro stare de iritare; a atzatza; a incita; a starni; a intarata; a hartzui. 2) (persoane) A bate la cap; a necaji intruna cu diferite pretentzii sau reproshuri; a zahai; a hartzui; a sacai; a sucali; a moronci. 3) fig. (persoane) A determina la actziuni dushmanoase; a face sa se revolte; a tulbura; a rascoli; a atzatza; a monta. 4) (focul jaraticul) A amesteca (cu ceva) pentru a arde mai tare a rascoli; a scormoni; a zgandari. /<bulg. zadarjam sb. zadirati

ZADARI vb. (Mold. TZR) A provoca a sicii a necaji. A: Mai apoi ocotira sa tiu cumva zadarasca pre SHtefanVoda sa le fie a strica pacea. URECHE. SHi iar sau mirat mult dar tot au zis lui Abulcasim (poate vrind sal zadarasca): „Frate multa avere este dar cum zic poate cu delungare de vremi sa sa sfirshasca”. H 1771 94^r; cf. M. COSTIN. B: Noi ne temem k . . . numai vom zadari sharpele. ANON. CANTAC. SHi zise D[o]mnul catra Moisi: „Pina cind ma zadarashtze norodul acesta ?” BIBLIA (1688). Etimologie: bg. zadarjam scr. zadirati. Cf. b a n i (2) z a h a i.

zederi v vz zadari

zidari² v vz zadari

zidari v vz zadari

ZADARÍ vb. IV. v. zadari.

zadarì v. 1. a intarata a atzatza: animalul zadarit de haita OD.; 2. a tachina: te invatz eu a zadari fetele AL. [Origina necunoscuta].

zadarắsc a í v. tr. (vsl. *zadrati deron a zadari; bg. zadiram rus. zadiratĭ id. V. zgiriĭ. Cp. cu pirasc tirasc zatarasc vir zaresc). Zgindaresc o buba (Olt.).Intarit atzitz infuriĭ: nu zadaritzĭ cinele copiĭ! Tachinez. In vest jidarasc.

zadarí (a ~) (pop.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. zadarắsc imperf. 3 sg. zadará perf. s. 3 sg. zadarí 3 pl. zadarara; conj. prez. 3 sa zadarásca; ger. zadarand; part. zadarat

zadarí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. zadarasc imperf. 3 sg. zadará; conj. prez. 3 sg. shi pl. zadarásca

zadarasc rashti 2 rashte 3 rasca 3 conj. ram 1 imp.

ZADARI vb. v. agasa agita asmutzi atzatza enerva hartzui incita indispune instiga irita intarata intetzi inviora necaji plictisi provoca racai sacai starni supara tulbura zgandari.

zadari vb. v. AGASA. AGITA. ASMUTZI. ATZITZA. ENERVA. HARTZUI. INCITA. INDISPUNE. INSTIGA. IRITA. INTARITA. INTETZI. INVIORA. NECAJI. PLICTISI. PROVOCA. RICII. SICII. STIRNI. SUPARA. TULBURA. ZGINDARI.

ZADARÍ zadarắsc vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi; sens modern (ijderi 2) din bg.)

zadari ( rắsc it) vb. A intarita a incita a atzitza. Var. zadari. Sb. zadirati „a impinge” bg. zadiram; sau dupa Tiktin shi Candrea de la un sl. *zadrati certificat de sb. shi bg. Cf. sl. zadorŭ „actziunea de a irita”.

zadarí zadaresc vb. intranz. (reg.) A intarata a incita a atzatza a provoca: „Este un sharpe bun. Dar totushi sa nul zadareshti sal lashi in voia lui” (Biltziu 1999: 131; Rozavlea). Din bg. zadarjam srb. zadirati (DER DLRM DEX); din vsl. zadarati (MDA).