ZADARI vb. (Mold. TZR) A provoca a sicii a necaji. A: Mai apoi ocotira sa tiu cumva zadarasca pre SHtefanVoda sa le fie a strica pacea. URECHE. SHi iar sau mirat mult dar tot au zis lui Abulcasim (poate vrind sal zadarasca): „Frate multa avere este dar cum zic poate cu delungare de vremi sa sa sfirshasca”. H 1771 94^r; cf. M. COSTIN. B: Noi ne temem k . . . numai vom zadari sharpele. ANON. CANTAC. SHi zise D[o]mnul catra Moisi: „Pina cind ma zadarashtze norodul acesta ?” BIBLIA (1688). Etimologie: bg. zadarjam scr. zadirati. Cf. b a n i (2) z a h a i.