HARTZUÍ hartzuiesc vb. IV. 1. Tranz. A necaji pe cineva cu tot felul de neplaceri probleme intrebari etc. a nu lasa in pace pe cineva; a cicali a sacai a pisa. ♦ (Reg.) A intarata un caine. 2. Tranz. A desfashura atacuri scurte shi repetate asupra inamicului cu scopul de ai provoca panica shi de a nui permite deplasarea pregatirea unor actziuni de lupta aprovizionarea etc. 3. Refl. recipr. A purta discutzii repetate shi contradictorii cu cineva a se lua la cearta sau la bataie; a se incaiera. [Var.: hartzuí vb. IV] Hartza + suf. ui.

hartzui¹ v vz hartoi

hartzui² [At: BALCESCU M. V. 541 / V: har~ ~tzali / Pzi: ~esc / E: hartza + ui] 1 vrr A se lua la lupta Si: a se incaiera. 2 vt A desfashura atacuri scurte shi repetate asupra inamicului cu scopul de ai provoca panica shi de a nui permite deplasarea pregatirea unor actziuni de lupta aprovizionarea etc. 3 vt A necaji pe cineva cu tot felul de neplaceri Cf a cicali a sacai. 4 vt (Reg; d. caini) A asmutzi. 5 vrr A purta discutzii repetate shi contradictorii cu cineva.

HARTZUÍ hartzuiesc vb. IV. 1. Tranz. A necaji pe cineva cu tot felul de neplaceri a nu lasa in pace pe cineva; a cicali a sacai a pisa. ♦ (Reg.) A intarata a zadari un caine. 2. Tranz. A desfashura atacuri scurte shi repetate asupra inamicului cu scopul de ai provoca panica shi de a nui permite deplasarea pregatirea unor actziuni de lupta aprovizionarea etc. 3. Refl. recipr. A purta discutzii repetate shi contradictorii cu cineva a se lua la cearta sau la bataie; a se incaiera. [Var.: hartzuí vb. IV] Hartza + suf. ui.

HARTZUÍ hartzuiesc vb. IV. 1. Tranz. A necaji (pe cineva) cu tot felul de neplaceri a nu da pace (cuiva) a cicali. II hartzuia nevasta care banuise ceva cu lacrimi shi cu scene. PAS Z. I 87. Nu te las acasa! Stai k faci pacat! Uite dami o palma shi sa fiu iertat! El a hartzuito na lasaton pace SHio silea sa rida. COSHBUC P. I 247. ♦ (Cu privire la ciini) A intarita a zadari. Sa se duca la stina bagind de seama sa nu hartzuiasca cinii. SEVASTOS N. 11. 2. Tranz. (Invechit shi arhaizant) A urmari (pe dushman) cu atacuri repetate. Jder shi Nicoara au mushcat shi au hartzuit o poshta pe hadimb cu curtea lui. SADOVEANU F. J. 764. Politzaiul de orash hartzuise revoltantzii shi numai cu cinci dorobantzi i legase butuc shii duse peshchesh procurorului! ALECSANDRI T. I 372. 3. Refl. reciproc. A se lua la cearta a se incaiera a se lua la lupta la bataie. Pe subiectul acesta se hartzuiau veshnic. VLAHUTZA O. A. III 192. Din sus de Humuleshti vin Vinatorii Neamtzului cu samintza de oameni de aceia care sau hartzuit odinioara cu Sobietzchi. CREANGA A. 71. Astfel se hartzuieshte indirjit ceata calareatza cu fugarii pedestri in timp de doua ore shi mai bine. ODOBESCU S. III 574.

hartzuí vb. I in a hartzui sexual 1992 A face avansuri unei colege sau subordonate v. femeiesoldat (trad. din engleza)

A HARTZUÍ ~iésc tranz. 1) (persoane) A deranja intruna cu repetarea insistenta a aceluiashi lucru (pretentzii reproshuri etc.); a necaji; a pisa. 2) (dushmani) A ataca in permanentza la intervale de timp mici pentru a slei de puteri. 3) (fiintze) A irita peste masura in mod intentzionat; a zadari; a intarata; a atzatza. /hartza + suf. ~ui

A SE HARTZUÍ ma ~iésc intranz. pop. A face schimb de hartzuieli (unul cu altul). /hartza + suf. ~ui

hartzuì v. 1. a obosi cu atacuri repetzite; 2. a se lua la hartza; 3. a necaji intr’una pentru bagatele. [Pol. HARTZOWAČ].

HARTZUÍ vb. IV v. hartzui.

HARTZUÍ vb. IV. V. hartzui.

hartzuĭésc v. tr. (ung. harcolni pol. harcować hercować a hartzui rus. garcovátĭ a face volte cu calu. V. haratzesc). Atac de multe orĭ in lupte micĭ: a hartzui o armata. Fig. Necajesc supar continuŭ. V. refl. Ma bat in lupte micĭ in gherila: inainte de batalie armatele s’aŭ hartzuit pe icĭ pe colo. Fig. Ma cert ma lupt cu vorba: aceshtĭ doĭ oratorĭ s’aŭ hartzuit mult intre eĭ.

hartzuí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. hartzuiésc imperf. 3 sg. hartzuiá; conj. prez. 3 sa hartzuiásca

hartzuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. hartzuiésc imperf. 3 sg. hartzuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. hartzuiásca

hartzui (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. hartzuiesc conj. hartzuiasca)

HARTZUÍ vb. 1. v. incaiera. 2. v. asmutzi.

HARTZUI vb. 1. a se incaiera. 2. a asmutzi a atzitza a intarita a provoca a stirni (pop.) a sumutza a zadari (Mold. shi Bucov.) a haratzi. (A ~ ciinii.)