optziuni
  • info

13 definitzii pentru incaiera

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INCAIERÁ incáier vb. I. Refl. recipr. A se lua la bataie a incepe o lupta; a se incaibara. ♦ Tranz. (Rar) A ataca a hartzui. In + caier.

INCAIERÁ incáier vb. I. Refl. recipr. A se lua la bataie a incepe o lupta; a se incaibara. ♦ Tranz. (Rar) A ataca a hartzui. In + caier.

incaiera [At: PANN P. V. 12/14 / Pzi: incaier / E: in + caier] 1 vrr A se lua la bataie. 2 vr A incepe o lupta. 3 vt (Rar) A hartzui. 4 vt A face sa se incaiere. 5 vt (Nob) A lua la bataie. 6 vt A face caier din in sau din canepa.

INCAIERÁ incáier vb. I. 1. Refl. reciproc. A se lua la bataie a incepe o lupta. Mam certat cu fratemeu shi neam incaierat. STANCU D. 259. Sau incaierat acolo sus in virful catargului deasupra abisului in suflarea vintului. BART E. 273. ◊ (Urmat de determinari pleonastice) Era cit pe ce sa se incaiere la bataie. CREANGA A. 107. Sencaiera la pumni Cu cine sentilneshte. NEGRUZZI S. II 230. ◊ Fig. Dar culmile din dreapta shi din stinga sencaierara deodata schimbind infatzisharea locului shi fringind linia aproape dreapta a drumului. GALACTION O. I 37. 2. Tranz. (Rar) A ataca a hartzui. Nenorocitul indraznetz perpelinduse k un ciine incaierat de viespi... venea dea rostogolul catre iaz. GALACTION O. I 44.

A INCAIERÁ incáier tranz. A ataca inconjurand din toate partzile. /in + caier

A SE INCAIERÁ ma incáier intranz. A se lua la bataie (unul cu altul); a incepe sa se bata (unul cu altul). /in + caier

incaierà v. 1. a se lua la bataie apucanduse de par: era cat pe ce sa se incaiere la bataie CR.; 2. a incepe lupta: oshtile se incaierara. [Lit. a pune in caier (shi cu sensul de «smoc de par»): metafora luata din tehnica tzesutului].

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

incaierá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. incáier 3 incáiera

incaierá vb. ind. prez. 1 sg. incáier 3 sg. shi pl. incáiera; conj. prez. 3 sg. shi pl. incáiere

incaiera (ind. prez. 1 sg. incaier)

incaier (v. incaiera)

incaier.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INCAIERÁ vb. 1. (pop.) a se incaibara. (De ce vatzi ~?) 2. a se hartzui. (Se ~ in joaca.) 3. a se incleshta (reg.) a se incocletzi. (Sau ~ la lupta.) 4. a se infrunta (fig.) a se ciocni. (Doua tabere care se ~.) 5. (inv.) a se sfadi. (Dulaii sau ~.)

INCAIERA vb. 1. (pop.) a se incaibara. (De ce vatzi ~?) 2. a se hartzui. (Se ~ in joaca.) 3. a se incleshta (reg.) a se incocletzi. (Sau ~ la lupta.) 4. a se infrunta (fig.) a se ciocni. (Doua armate care se ~.) 5. (inv.) a se sfadi. (Dulaii sau ~.)

Intrare: incaiera
verb (VT19)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incaiera
  • ‑ncaiera
  • incaierare
  • ‑ncaierare
  • incaierat
  • ‑ncaierat
  • incaieratu‑
  • ‑ncaieratu‑
  • incaierand
  • ‑ncaierand
  • incaierandu‑
  • ‑ncaierandu‑
 singular plural
  • incaiera
  • ‑ncaiera
  • incaieratzi
  • ‑ncaieratzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • incaier
  • ‑ncaier
 (sa)
  • incaier
  • ‑ncaier
  • incaieram
  • ‑ncaieram
  • incaierai
  • ‑ncaierai
  • incaierasem
  • ‑ncaierasem
a II-a (tu)
  • incaieri
  • ‑ncaieri
 (sa)
  • incaieri
  • ‑ncaieri
  • incaierai
  • ‑ncaierai
  • incaierashi
  • ‑ncaierashi
  • incaieraseshi
  • ‑ncaieraseshi
a III-a (el, ea)
  • incaiera
  • ‑ncaiera
 (sa)
  • incaiere
  • ‑ncaiere
  • incaiera
  • ‑ncaiera
  • incaiera
  • ‑ncaiera
  • incaierase
  • ‑ncaierase
plural I (noi)
  • incaieram
  • ‑ncaieram
 (sa)
  • incaieram
  • ‑ncaieram
  • incaieram
  • ‑ncaieram
  • incaieraram
  • ‑ncaieraram
  • incaieraseram
  • ‑ncaieraseram
  • incaierasem
  • ‑ncaierasem
a II-a (voi)
  • incaieratzi
  • ‑ncaieratzi
 (sa)
  • incaieratzi
  • ‑ncaieratzi
  • incaieratzi
  • ‑ncaieratzi
  • incaieraratzi
  • ‑ncaieraratzi
  • incaieraseratzi
  • ‑ncaieraseratzi
  • incaierasetzi
  • ‑ncaierasetzi
a III-a (ei, ele)
  • incaiera
  • ‑ncaiera
 (sa)
  • incaiere
  • ‑ncaiere
  • incaierau
  • ‑ncaierau
  • incaierara
  • ‑ncaierara
  • incaierasera
  • ‑ncaierasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

incaiera, incaierverb

  • 1. A se lua la bataie a incepe o lupta; a se incaibara. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: incaibara
    • format_quote Mam certat cu fratemeu shi neam incaierat. STANCU D. 259. DLRLC
    • format_quote Sau incaierat acolo sus in virful catargului deasupra abisului in suflarea vintului. BART E. 273. DLRLC
    • format_quote pleonastic Era cit pe ce sa se incaiere la bataie. CREANGA A. 107. DLRLC
    • format_quote pleonastic Sencaiera la pumni Cu cine sentilneshte. NEGRUZZI S. II 230. DLRLC
    • format_quote figurat Dar culmile din dreapta shi din stinga sencaierara deodata schimbind infatzisharea locului shi fringind linia aproape dreapta a drumului. GALACTION O. I 37. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv rar Ataca, hartzui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ataca hartzui
      • format_quote Nenorocitul indraznetz perpelinduse k un ciine incaierat de viespi... venea dea rostogolul catre iaz. GALACTION O. I 44. DLRLC
etimologie:
  • In + caier DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.