HARTZUÍ hartzuiesc vb. IV. 1. Tranz. A necaji (pe cineva) cu tot felul de neplaceri a nu da pace (cuiva) a cicali. II hartzuia nevasta care banuise ceva cu lacrimi shi cu scene. PAS Z. I 87. Nu te las acasa! Stai k faci pacat! Uite dami o palma shi sa fiu iertat! El a hartzuito na lasaton pace SHio silea sa rida. COSHBUC P. I 247. ♦ (Cu privire la ciini) A intarita a zadari. Sa se duca la stina bagind de seama sa nu hartzuiasca cinii. SEVASTOS N. 11. 2. Tranz. (Invechit shi arhaizant) A urmari (pe dushman) cu atacuri repetate. Jder shi Nicoara au mushcat shi au hartzuit o poshta pe hadimb cu curtea lui. SADOVEANU F. J. 764. Politzaiul de orash hartzuise revoltantzii shi numai cu cinci dorobantzi i legase butuc shii duse peshchesh procurorului! ALECSANDRI T. I 372. 3. Refl. reciproc. A se lua la cearta a se incaiera a se lua la lupta la bataie. Pe subiectul acesta se hartzuiau veshnic. VLAHUTZA O. A. III 192. Din sus de Humuleshti vin Vinatorii Neamtzului cu samintza de oameni de aceia care sau hartzuit odinioara cu Sobietzchi. CREANGA A. 71. Astfel se hartzuieshte indirjit ceata calareatza cu fugarii pedestri in timp de doua ore shi mai bine. ODOBESCU S. III 574.