HARTZUÍ hartzuiesc vb. IV. 1. Tranz. A necaji pe cineva cu tot felul de neplaceri probleme intrebari etc. a nu lasa in pace pe cineva; a cicali a sacai a pisa. ♦ (Reg.) A intarata un caine. 2. Tranz. A desfashura atacuri scurte shi repetate asupra inamicului cu scopul de ai provoca panica shi de a nui permite deplasarea pregatirea unor actziuni de lupta aprovizionarea etc. 3. Refl. recipr. A purta discutzii repetate shi contradictorii cu cineva a se lua la cearta sau la bataie; a se incaiera. [Var.: hartzuí vb. IV] Hartza + suf. ui.