sora [At: CORESI EV. 97 / V: (irg) sor ~rora surora (ivr) soara / Pl: surori (inv) ~rori (reg) ~re ~ri / E: ml soror] 1 sf Persoana de sex feminin considerata in raport cu copii acelorashi parintzi ori aceluiashi tata sau aceleiashi mame. 2 sf (Is) ~ buna (dulce sau dreapta) Sora care are ambii parintzi comuni cu fratzii sai. 3 sf (Is) ~ de lapte Fata care a supt in aceeashi perioada cu alt copil de la aceeashi femeie considerata in raport cu acel copil. 4 sf (Is) ~ vitrega (reg) ~ de lingura ~ de scoartza Fiica din alta casatorie a unuia dintre sotzii recasatoritzi considerata in raport cu copilul sau cu copiii celuilalt sotz ori cu copiii rezultatzi din noua casatorie. 5 sf (Ias) Fiica nelegitima considerata in raport cu copiii din legaturi diferite sau cu copiii legitimi ai aceluiashi parinte. 6 sf (Pop; is) ~ de cruce Prietena nedespartzita a cuiva de care este legata prin juramant pana la moarte. 7 sf (Is) ~ de mire (sau de ginere ori de mireasa) Fata care insotzeshte mirele sau mireasa la cununie shi care are anumite atributzii in ceremonia nuntzii Si: (reg) drushca (1). 8 sf (Ila) ~ cu moartea Strashnic. 9 sf (Reg; ie) A se face ~ cu drumul A umbla mult. 10 sf (Ic) Sorcufrate Planta erbacee cu tulpina erecta simpla sau ramificata cu flori galbeneaurii dispuse intrun spic unilateral Si: (reg) carpena ciormoiag miazanoapte scraba¹ fratecusor frateleshisora graulprepelitzelor graunegru (Melampyrum nemorosum). 11 sf (Bot; iac) Ciormoiag (Melampyrum arvense). 12 sf (Reg; ic) ~rasoarelui Floareasoarelui (Helianthus annuus). 13 sf (Reg) Ziua care urmeaza unei sarbatori religioase. 14 sf (Reg; lpl) Cele doua fire de pe itzul dinainte sau dinapoi. 15 sf (Reg) Copiletz la tulpina porumbului. 1617 sf a (Fig) (Ceea) ce are afinitatzi comune. 1819 sf a (Fig) (Ceea) ce se inrudeshte cu altceva. 2021 sf a (Ccr) (TZara limba etc.) care are aceeashi origine cu alta. 2223 sf (Fig) Fiintza sau lucru care insotzeshte pe cineva in mod constant Si: prietena tovarasha. 24 sf (Fam; Vc) Termen de adresare pentru o femeie in semn de intimitate prietenie dragoste etc. 25 sf Cel mai mic grad in ierarhia calugareasca din manastirile de femei. 26 sf Femeie care este sora (25). 22 sf (SHis ~ de caritate ~ de ocrotire sau urmat de determinari care indica felul) Infirmiera.

SÓRA surori s. f. 1. Persoana de sex feminin considerata in raport cu fratzii sai (indiferent de sex). Pe sora lui Octav am gasito in capul scarilor coborind incheindushi manushile. C. PETRESCU S. 165. SHi iarashi mie gindul la patru nepotzi Copii ai surorilor mele. COSHBUC P. II 295. Poate k acestai vestitul Ochila... nepot de sora lui Pindila. CREANGA P. 244. ◊ (In forma sor) Draga sor moarta cu dor Dupa dulce fratzior. TEODORESCU P. P. 127. ◊ (In metafore shi comparatzii) SHi dindui zineleadapost Traia cu ele sora. COSHBUC P. I 67. ◊ (Urmat de un adjectiv posesiv; in forma nearticulata) In trasura am stat... cu mama shi cu soramea. SAHIA N. 55. Se vede k a avut vro cearta cu sorasa. ISPIRESCU L. 5. ◊ Sora buna = sora care are amindoi parintzii comuni cu ai fratzilor sai. Sora vitrega = sora care are numai unul dintre parintzi comun cu fratzii sai. Sora de scoartza = fiica din alta casatorie a unuia dintre sotzii recasatoritzi considerata in raport cu copilul sau copiii celuilalt sotz. Aceasta fata buna era horopsita shi de sora cea de scoartza shi de mama cea vitriga. CREANGA P. 283. Sora de lapte = fata care a supt deodata cu alt copil de la aceeashi femeie considerata in raport cu acel copil. ◊ Expr. Sora cu moartea = (k determinativ pe linga anumite substantive) foarte mare grozav. Juruiau gospodarii o bataie hotzului sora cu moartea. SADOVEANU O. VII 358. FatFrumos... cazu intro amortzeala sora cu moartea. ISPIRESCU L. 106. ◊ Compuse: (Bot.) sorasoarelui = floareasoarelui v. floare; (in forma sor) sorcufrate = nume purtat de doua plante erbacee cu flori galbeneaurii cu fructul o capsula (Melampyrum). 2. (Familiar la vocativ) Termen cu care ne adresam unei femei care nu ne este ruda in semn de intimitate prietenie sau dragoste; draga. Sa mai bata soro vintul Daco vrea. COSHBUC P. I 224. Ia poftim soro mai bine sa mincam ceva. CREANGA A. 60. 3. Fig. Tovarasha; prietena. Cucuntreaba: Undei sora viselor noastre de vara? EMINESCU O. I 121. ♦ TZara limba etc. de aceeashi origine cu alta cu afinitatzi comune. De sute de ani doua tzari surori... Moldova noastra shi Valahia... se sfishie shi se maninca intre dinsele. CREANGA A. 162. [Italie] tu vii k un cintec de sora la sora cen lume sa dus. EMINESCU O. IV 36. 4. Cel mai mic grad in ierarhia calugareasca in manastirile de femei; femeie care are acest grad calugaresc. Sus in deal la manastire Plinge sorantro gradina... Dupa lumii fericire. ALECSANDRI P. A. 42. 5. (Uneori determinat prin «de caritate») Infirmiera. Cele citeva surori de caritate ishi dadeau toata osteneala sa strecoare in sufletele acestor tzarani bolnavi binefacatoarea putere a nadejdii. MIRONESCU S. A. 123. 6. (In expr.) Sora de mireasa = drushca. Anca shi Persida erau surori de mireasa shi seca Lena le facuse haine la fel. SLAVICI O. II 40. Forme gramaticale: gen.dat. (familiar) sorei (CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 224 4/1) (urmat de un adj. pos.) soru. Variante: suróra (D. ZAMFIRESCU R. 276 TEOSORESCU P. P. 509) soróra (MARIAN NU. 632) (invechit shi popular) sor surori shi (rar) sori (ALECSANDRI P. I 196) s. f.

SÓRA suróri f. (folosit shi k termen de adresare) 1) Persoana de sex feminin luata in raport cu alta persoana nascuta din parintzi comuni. ~ buna (sau dreapta adevarata). ◊ ~ vitrega sora numai dupa tata sau numai dupa mama. ~ cu moartea strashnic grozav. Sorcufrate planta erbacee semiparazita cu frunze opuse shi cu flori grupate in spice sau in raceme terminale avand fructul o capsula. ~ de caritate infirmiera. 2) Calugaritza de gradul cel mai mic. [G.D. surorii] /<lat. soror

sora f. 1. fiica nascuta de aceiashi parintzi sau numai din unul dintr’inshii; 2. titlu dat unor calugaritze: sora de caritate; 3. fig. se zice de lucrurile care au multe raporturi intre ele: poezia shi muzica sunt surori; 4. odrasla porumbului (V. frate). [Vechiurom. shi pop. sor = lat. SOROR].

sóra shi (rar) suróra pl. surorĭ shi (vechĭ) sororĭ (lat. sŏror de unde vine shi vechea forma soru ĭar surora din ac. sororem saŭ refacut din pl. sorores; it. suora dim. sorella; sic. soru pv. sor fr. soeur. V. surata). Fiica a aceluĭashĭ tata shi a aceleĭashĭ mame saŭ (daca e vitriga) numaĭ al unuĭa din eĭ fatza de alta sora saŭ de un frate. Epitet prietenesc adresat uneĭ femeĭ: adevarat sa fie soro? Titlu dat uneĭ calugaritze inainte de a fi numita „maĭk”: sora Metania. Sora de caritate ingrijitoare de bolnavĭ saŭ de ranitzĭ. Sora de lapte fata care a supt de la aceĭashĭ doĭk de la care a supt shi alt copil. Cele noŭa surori muzele. Fig. Inrudit asemenea: muzica e sora cu poezia. A minca o bataĭe sora cu moartea a suferi o bataĭe crunta. Vechĭ azĭ vest shi sor (din nom. soror) shi soru. In sorumea soruta sorusa shi sormea sorta sorsa ĭar daca ce consindera eliziune din sora atuncĭ se poate scrie sor’mea sor’ta sor’sa k shi sor cu orĭ sor’cu.

soare² sf vz sora

sor¹ sf vz sora

SOR s. f. v. sora.

SORÓRA s. f. v. sora.

sor pop. sora: cazu intr’o amortzeala sor cu moartea ISP.

1) sor V. sora.

sorórĭ pl. V. sora.

suróra V. sora.

sora¹ (grad de rudenie; calugaritza) s. f. g.d. art. surorii voc. soro/sora; pl. surori (Draga soro/sora! Sora de cand eshti la manastirea asta?)

!sora² (infirmiera) s. f. g.d. art. sorei/surorii voc. sora; pl. sore/surori (Daca ai nevoie de un antinevralgic cerei soreil; Sora ma doare capul!; surori medicale)

sóra¹ (grad de rudenie) s. f. g.d. art. surórii; pl. suróri

sóra² (infirmiera) s. f. g.d. art. sórei; pl. suróri

sóra s. f. g.d. art. (grad de rudenie) surórii (personal sanitar) sórei; pl. suróri

sora gen. surorii

sora surorii gen. a. rori pl.

surorii (v. sora)

SÓRA s. v. infirmiera.

SÓRA s. v. copil.

SORA s. (MED.) infirmiera (Transilv.) velteritza (inv.) spitalagioaica. (~ la o clinica.)

sora s. v. COPIL.

sóra (suróri) s. f. Persoana de sex feminin considerata in raport cu copiii acelorashi parintzi. Var. inv. sor rar surora. Mr. sor(a) megl. sora. Lat. soror (Pushcariu 1608; REW 8102) cf. vegl. saur v. it. suora (calabr. suora sora sorura) sard. prov. sorre fr. soeur cat. sp. v. port. sor. Uz general (ALR I 163). Rezultatul normal sor a fost adaptat posterior la decl. s. f. dar se mai foloseshte in Trans. de V. shi in anumite expresii cum ar fi sor cu frate s. m. (planta Melampyrum nemorosum) sor(u)mea sor(u)ta sor(u)sa. Pentru pl. imparisilabic cf. shi nora om. Der. sorica s. f. (Maram. Bucov. sora mai mica); surata (mr. surata) s. f. (sora de suflet; sora titlu de prietenie; prietena camarada) format k firtat v. aici (de la un lat. *sororiāta < sororiāre dupa Pascu I 158; legatura cu sl. sestra › posestrima sugerata de Candrea nu prezinta interes); suratzie s. f. (fratzie de suflet); insuratzi vb. refl. (a se infratzi: a lega prietenie); surioara s. f. (dim. de la sora); insorari vb. (Mold. a asocia a uni doua gospodarii tzaraneshti). Din rom. provine mag. szúráta (Candrea Elemente 409; Edelspacher 23).