drushca sf [At: DA ms / V: (inv) rushca / Pl: ~shte ~usce / E: ucr друзка] (Reg) 1 Fata care insotzeshte mireasa la cununie avand anumite atributzii in ceremonialul nuntzii Si: (reg) drushculitza drushcutza (1) terfaritza terfaroaie. 2 (Spc) Fata tanara care insotzeshte convoiul de inmormantare al unei fete nemaritate sau al unui tanar neinsurat Si: drushcutza (2).

DRÚSHCA drusce shi drushte s. f. (Mold. Transilv.) Fata care insotzeshte mireasa la cununie shi are anumite atributzii la nunta. Erau... mireasa drushte shi jupinese multe de boier. SADOVEANU Z. C. 346. Drusceaveau o cotzofana SHiun cirstei baltzat. COSHBUC P. II 35. El mireasashi redica... Dupa ei inca venea Car mare cu druscele. ALECSANDRI P. P. 177.^[1]

DRÚSHCA drushte s. f. (Reg.) Fata care insotzeshte mireasa la cununie shi care are anumite atributzii la nunta. [Pl. shi: drushce] Ucr. družka.

DRÚSHCA ~te f. Fata care insotzeshte mireasa shi are anumite obligatzii in cadrul ceremoniei nuntzii; vornicica. /<ucr. družka

drushca f. prietena miresei care o intovarasheshte shi asista la cununie: dupa ei venea car mare cu drushtele POP. [Rus. DRUJKA].

drúshca f. pl. shte (vsl. družĭka amica d. drugŭ amic; ruz. družka amicu mireluĭ. V. drujba). Mold. Trans. Asistenta mireseĭ la cununie la tzara k domnishoara de onoare la orash (Rebr. 287 shi 289). V. sfashca vatajitza vorniceasca.

drúshca (reg.) s. f. g.d. art. drúshtei; pl. drúshte

drúshca s. f. g.d. art. drúshtei; pl. drúshte

DRÚSHCA s. v. vatashitza vorniceasa.

drushca s. v. VATASHITZA. VORNICEASA.

drúshca drushte s.f. (reg.) Fata de obicei aleasa dintre surorile sau verele miresei avand atributzii la ceremonia nuntzii: „Cand so zarit zorile / Sosatuio drushtele” (Barlea 1924 I: 108); „Tat stelele / Drushtele / Cácele mis verele” (TZiplea 1906: 417); „Drushteles doaua; ele cos steagul mirelui shi impletesc cununa miresei; tot ele fac colacul pentru mireasa” (Papahagi 1925: 318). Atestat shi in Maramureshul din dreapta Tisei. Din ucr. družka (DLRM DEX MDA) < sl. družika „prietena” < sl. drugǔ „amic” (Scriban).

drúshca drushte s.f. Fata de obicei aleasa dintre surorile sau verele miresei avand atributzii la ceremonia nuntzii: „Cand so zarit zorile / Sosatuio drushtele” (Barlea 1924 I: 108); „Tat stelele / Drushtele / Cácele mis verele” (TZiplea 1906: 417); „Drushteles doaua; ele cos steagul mirelui shi impletesc cununa miresei; tot ele fac colacul pentru mireasa” (Papahagi 1925: 318). Din ucr. družka (< sl. družika „prietena”).