drúshca drushte s.f. (reg.) Fata de obicei aleasa dintre surorile sau verele miresei avand atributzii la ceremonia nuntzii: „Cand so zarit zorile / Sosatuio drushtele” (Barlea 1924 I: 108); „Tat stelele / Drushtele / Cácele mis verele” (TZiplea 1906: 417); „Drushteles doaua; ele cos steagul mirelui shi impletesc cununa miresei; tot ele fac colacul pentru mireasa” (Papahagi 1925: 318). Atestat shi in Maramureshul din dreapta Tisei. Din ucr. družka (DLRM DEX MDA) < sl. družika „prietena” < sl. drugǔ „amic” (Scriban).